Imi este dor de caruta lui Mos Mircea, de inima careia ma agatam si ma ducea pana la garla, locul de unde el lua nisip si pietre, iar eu ma scaldam. Mi-e dor de cercul pe care il alergam pe ulita prafuita a copilariei... acum drumul este asfaltat, iar copiii lui Mos Mircea au masina, le era greu sa creasca un cal.
|