"Eu ma refeream la perceptie, la cunoasterea perceptiva ca fiind cea mai buna forma de cunoastere.Adica cea prin experimentare,traire si simt.
Credinta insa este cea mai mare si profunda forma de cunoastere care iese din sfera limitelor si a ingradirii mentale.Credinta releva si descopera cele care nu se vad si care inca nu sunt.De aceia este cea mai mareata cunoastere.Si de aceia imaginatia e mai mareata decat ratiunea.Fara imaginatie si credinta nu am fi putut promova in nici un domeniu.De aceia credinta poate fi considerata un al saselea simt care impreuna cu celelate simturi desavarsesc cunoasterea."
Cred ca inteleg ce vrei sa spui,primul mod de a experimenta, temelia cunosterii superioare sunt aceste simturi prin care se manifesta perceptia lumii inconjuratoare si perceptia despre tine insuti. Fiecare om are in interior un univers construit din perceptii subiective,obiceiuri ce vin din credinte faurite de multe ori din perceptii subiective sau preluate ca atare din lumea inconjuratoare, depasirea acestor perceptii subiective este adevarata cunoastere... si constiinta ca Dumnezeu este necuprins si nelimitat, omniprezent, atotstiutor, omnistient, o buna cunoastere a ceea ce este cu adevarat Dumnezeu si ceea ce nu poate fi decat o gandire limitata despre Dumnezeu. Credinta adevarata este depasirea perceptiei subiective (construita prin cele 5 simturi) si cunoasterea superioara a lucrurilor, adica stadiul in care s-a ajuns la al saselea simt, ansambul si totusi depasirea celor 5.
|