[maria-luisa]

În prealabil postat de Danut7

Nu.Temelia cunoasterii superioare este credinta.Trebuie sa fac diferenta.Am vorbit de doua feluri de cunoastere:cunoastere perceptiva si cunoasterea intelectuala.Cel mai bun mod de cunoastere este prin perceptie , adica prin experimentare si prin traire.Insa cea mai mareata si inalta cunoastere intelectuala si temelia cunoasterii superioare este credinta.Totusi dupa cum am demonstrat mai buna este cunoasterea perceptiva(experimentala) decat cea intelectuala.Nimeni nu poate stii ce gust are kiwi daca nu a gustat in viata lui acest fruct.De aceia doar implinind cele ale mintii si ale intelectualului le putem cunoaste cu adevarat si cu desavarsire.La fel este si cu imaginatia.Doar materializand imaginatia ea prinde viata.Si la fel este si cu credinta doar materializand-o ea prinde viata.Credinta adevarata vine din traire si se implineste in traire.Fara credinta adevarata nu este traire.Exista si credinta care nu e adevarata, si cred ca toti stim asta.De aceia trairea este mai buna decat credinta si cea care desavarseste si curata credinta.Si asa se face cunoasterea lui Dumnezeu prin fapte bune.Asta inseamna cunoasterea lui Dumnezeu.Ai auzit ca scrie "mila voiesc si nu jertfa, si cunoasterea lui Dumnezeu mai presus decat arderile de tot".Doar prin bunatate,mila si iubire il putem cunoaste pe Dumnezeu, prin vietuirea curata si adevarata, care va curatii si desavarsii si credinta noastra.Pentru ca si credinta din fapte dar si faptele din credinta.Unele din altele sunt, si credinta se scutura de praful ereziilor si a falsei credinte doar prin vietuirea curata.De aceia a zis si apostolul ca Dumnezeu este dragoste, sa ne indemne pe toti la o vietuire adevarata.

1Ioan 4

7. Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.
8. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.

20. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.
21. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său.

Ioan 3:10 Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său.

Ioan 3:18 Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul.

Ioan 3:24 24Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat.

Iacov 2

15. Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
16. Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
17. Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.

24. Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă.

26. Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este.

inteleg ce vrei sa spui si, da, ai dreptate. Cred ca ne refeream la lucruri diferite.:) Credinta adevarata este cea care se materializeaza in traire, in experimentare, cea care devine un mod de viata. Intelegerea credintei doar rational, dar neaplicata este de fapt ceea ce mantuitorul ne spunea prin fariseism. Adevarata credinta consta in trairea ei.