[mariamargareta]

--- urmare ---

Pe cale de sfinţi şi de îngeri
Fără de osândă şi plângeri
La Domnul şi-a Lui bunătate
Să vină noroadele toate
Pe cale de sfinţi şi de îngeri
Fără de osândă şi plângeri
La Domnul şi-a Lui bunătate
Să vină noroadele toate

Refren...


Să spele cu lacrimi pământul
Tot omul şi fiara şi sfântul
Să poată călca Domnul Sfânt
Pe veşnicul Lui aşternut
Să spele cu lacrimi pământul
Tot omul şi fiara şi sfântul
Să poată călca Domnul Sfânt
Pe veşnicul Lui aşternut

Refren...

Stai omule o clipă şi-ascultă
Cuvântul cu viaţa Lui multă,
multă.
Ascultă-L, primeşte-L când vine
Şi uită odată de tine,
tine!
Că nu-mpărăţeşti tu pământul
Ascultă-L pe Domnul Cuvântul,
vântul.
Ascultă-L pe Domnul Cuvântul
Să-Şi poată-mplini Legământul.

Tot pe acelaşi CD este prelucrată şi o temă evanghelică: Pilda celor zece fecioare. Aici este scos în evidenţă „poporul Domnului” de la Pucioasa, care ar fi simbolizat (în viziunea lui F.) de cele cinci fecioare înţelepte din această pildă. Poporul pucios se pare că este adormit de-a binelea, aşa cum erau şi fecioarele, dar mai este şi leneş, nepocăit şi neumilit, căci este în mod insistent tras de mânecă, mustrat şi strigat să se trezească din somn, că vine Domnul, şi e de presupus că El îl va surprinde într-o postură de-a dreptul ruşinoasă. Liderii pucioşi sunt şi aici, din nou, veneraţi ca Fii născuţi din Cuvântul pe care tot ei îl aduc pe pământ. Despre ei se spune că, în principal, sunt vii şi plini de viaţă, ceea ce este impresionant, e de-a dreptul copleşitor. Cântarea se numeşte „Cinci fecioare luminând”:

Cinci fecioare luminând
Stau cu candela arzând
Priveghind cu grijă mare
Până Mirele apare

Şi în privegherea lor
Fac lumină în popor
Învăţaţi, vă luminaţi
Mirele să-ntâmpinaţi!

Refren: Trezeşte-te! Grăbeşte-te!
Căieşte-te şi umileşte-te
Că vine Domnul!
Smereşte-te! Sfinţeşte-te
Că vine Domnul, măi creştinule!
Că vine Domnul, măi poporule!

Să dea teama la o parte
Că-mplineşte Domnul toate
Înfocaţi în mărturie
Credeţi şi în veşnicie

Cugetă la Domnul Sfânt
Că-i Cuvânt pe-acest pământ
Chiar dacă nu poţi să vezi
Nu te îndoi să crezi

Refren...

Când eşti frate lângă frate
În Hristos şi-a Lui dreptate
Se dă moartea la o parte
În Hristos se-nchină toate

Are Domnul pe pământ
Fii născuţi cu-al Său Cuvânt
Ce le dă sfântă povaţă
Că sunt vii şi plini de viaţă

Refren...
Refren...

Pucioşii mai au şi cântări proprii, ceva mai vechi, din perioada anterioară celei în care F. îşi converteşte la pucioşism talentul şi imaginaţia lui compoziţională. Ei însă, neavând talentul artistic al lui F., au ales soluţia simplă de a copia pur şi simplu melodiile de la alte cântece (unele chiar de „muzică uşoară”!) şi a le folosi la strofele create de ei. Spre exemplu, o cântare pucioşească (de data aceasta cu specific 100% local) preamăreşte virtuţile „Sfintei Virginia”, dar este în mod nefericit armonizată de liderii pucioşi pe melodia bolşevică „Serile de deasupra Moscovei”( o versiune alegretto a acestei melodii se poate descărca de pe YouTube: http://www.youtube.com/watch?v=R5jOHpWcti8). Cântarea a fost scrisă cam la vreo 20 de ani după moartea Virginicăi (deci cam prin anul 2000), moarte care „i-a lăsat orfani” pe pucioşi:

Dorul Sfintei Virginia

Timpul curge-ncet ca un dulce cânt
Şi din cer suspină dorul sfânt
Dorul după noi, dorul după-ai tăi
Ce-au rămas singuri pe pământ
Dorul după noi, dorul după-ai tăi
Ce-au rămas singuri pe pământ

Că-ntr-o noapte tu ne-ai lăsat orfani
Sunt de-atunci vreo douăzeci de ani
Câţi din noi şi-acum te-aşteptăm plângând
Să cobori cerul pe pământ
Câţi din noi şi-acum te-aşteptăm plângând
Să cobori cerul pe pământ

Să ne strângi în el ca-ntr-un leagăn sfânt
Pân’ s-o face pace pe pământ
Şi-apoi tu din somn blând să ne trezeşti
Şi să nu ne mai părăseşti
Şi-apoi tu din somn blând să ne trezeşti
Şi să nu ne mai părăseşti

Rămânând cu dor te-aşteptăm să vii
Te rugăm plângând să nu-ntârzii
Noaptea a sosit şi-ncă n-ai venit
Vino, totul e pe sfârşit!
Noaptea a sosit şi-ncă n-ai venit
Vino, totul e pe sfârşit!

Deşi ni se promitea prin anul 2000 că totul era pe sfârşit, deşi pucioşii o chemau stăruitor pe Verginica, apelând la cântece tânguioase, iată că au mai trecut zece ani de atunci şi Virginia tot n-a mai venit. Se odihneşte cuminte pe mai departe în cimitirul satului din Glodeni-Vale, alături de mama sa Andreiana, de sora ei Maria şi de toţi ceilalţi strămoşi ai ei.
Prin anul 2005, „proorociţa” Mihaela a apelat la o „cosmetizare” care se impunea: a schimbat versul Sunt de-atunci vreo douăzeci de ani cu altul care i s-a părut a fi acoperitor: Sunt de-atunci vreo două’ş’cinci de ani.

De atunci au mai trecut încă alţi cinci ani. Oare ce ne mai „prooroceşte” acum versetul buclucaş?

Poate sunt unii interesaţi să cunoască şi linia melodică a acestor capodopere poetice vii şi pline de viaţă. Sunt convinsă că vor fi dezamăgiţi, constatând cât de uşor se poate trece de la claviatura "de pahar" la cea "de strană". Totuşi, pentru cei insistenţi, există o soluţie de a le satisface curiozitatea. Nu trebuie decât să descarce fără teamă (nu va da peste viruşi informatici, ci doar religioşi!) fişierul următor:
http://www.filebox.ro/down.php?key=je0qqyqq6untsv0o