Citat:
În prealabil postat de Noesisaa
Si totusi, si poate aici vorbeste occidentul din mine, fericirea este un tel absolut legitim al oricarei persoane. Hristos este fericire, scopul suprem al crestinului, mantuirea, este fericirea...cerul este plin de fericiti ("Fericiti cei saraci cu duhul..., etc."), pamantul este plin de fericiti (cei care suntem sanatosi, avem familie, avem un trai decent -- asta este fericire, chiar daca unii nu isi dau seama). Eu cred ca daca esti fericit, atitudinea normala nu este sa te simti vinovat (gen "cu ce sunt eu mai bun ca sa imi fie mai bien decat acelor oameni care mor de foame, sunt in inchisoare, etc), ci sa multumesti lui Dumnezeu pentru bunatatile pe care ti le-a dat, pe cat esti de nevrednic de ele, sa te bucuri de ele (Dumnezeu nu cred ca iti da o viata frumoasa si interesanta ca sa te porti de parca ai fi in doliu continuu, nu?), si sa te rogi pentru cei care nu au parte de ele, sau chiar sa faci ceva pentru cei mai putin fericiti decat tine.
Sa stii Anna, ca totusi transmiti o impresie destul de deprimanta despre casatorie...cel putin pentru cineva necasatorit. :)
|
Pai fericirea este una singura: Viata intru Hristos.
(adica orice alta "fericire" este inselatoare si imbinata cu amarul).
Nu promovez sentimentul de vina, asta este interpretarea ta.
Am vina, desigur, de a nu valoriza talantii primiti! Ai primit ceva? Pai aceia sunt talanti..
Deci nu vinovata ca am primit ceva, ci vinovata ca nu traiesc crestineste, vinovata ca iubesc lumea mai mult decat pe Dumnezeu etc.