Citat:
În prealabil postat de anna21
Iubirea este cel mai vehiculat termen astazi. Eu tare cred ca intelesul cotidian (ba chiar si cel folosit de multi crestini) difera de cel folosit de sf. parinti.
Eu cred ca dragostea exista doar unde este smerenie.
Ceea ce inseamna ca eu NU am dragoste, doar mi se pare.
Este corect sa gandesc astfel?
(Am mai facut aceasta afirmatie si am fost etichetata ca extremista in gandire.. dar asa cred eu. Ma gandesc ca daca mi-as iubi cu adevarat copiii, m-as ruga neincetat pentru mantuirea lor, nu doar cand imi amintesc.. si in general cred ca cel ce are dragoste se roaga neincetat pentru toti)
|
una este iubirea fata de copii,
pe care sunt convins ca o ai si alta e iubirea ca virtute crestina, care se manifeste ca iubire a tuturor semenilor, si a celor care ne iubesc inapoi si, mai ales, a celor ce ne ocarasc. nu vreau sa spun ca iubirea fata copiilor nu tine de crestinism, Doamne fereste! insa orice virtute spre care tinde omul se gaseste la Dumnezeu, iar la Dumnezeu, iubirea ii cuprinde pe toti, in egala masura.
Ai dreptate, cel ce are dragostea cea adevarata se roaga neincetat pentru toti - vezi SFANTUL SILUAN!
Recunoscand ca nu avem nici dragoste, nici smerenie, acesta este primul pas spre a le cultiva. Sau spre a-L lasa pe Dumnezeu sa le cultive in noi.