Citat:
În prealabil postat de heaven
Eu cred ca neintelegerile vin din faptul ca fiecare dintre noi incercam sa luam drept etalon felul nostru de a fi ori nu se poate,pentru ca suntem atat de diferiti,simtim diferit,ne bucuram si induram suferintele diferit.
Sunt femei,precum Anna21,care percep fericirea in acest mod,mai casnic si se simt implinite in acest fel,iar altele care isi doresc foarte multa independenta si nu ar accepta nici in ruptul capului sa duca o astfel de viata,punand mai mult accent pe cariera,pozitie sociala etc.
Nici una din ele nu este de condamnat,dar,mai pe sleau :"fericirea mea nu este si fericirea ta!"
Totusi,toate aceste relatii trebuie sa aiba in comun urmatorul aspect:barbatul si femeie trebuie sa se completeze si,pe langa iubire,este necesar sa stie sa se respecte reciproc.
Daca aceste lucruri nu se intampla si ne pacalim pe noi ca suntem fericiti si impliniti,atunci avem o problema.
Deasemenea,mamele trebuie sa fie foarte atente pentru ca la randul lor ofera modele comportamentale copiilor lor si chiar nu ar fi de dorit ca respectiva fetita sa inteleaga ca ea trebuie sa se supuna neconditionat viitorului sot cand va atinge maturitatea,iar baiatul sa considere ca lui i se cuvine cam totul intr-o viata de familie.
Calea echilibrului este cea mai buna si ar trebui sa incercam sa ramanem pe ea.
|
asa este, heaven. eu am abordat acest subiect mai ales pt ca am fost martora la unele situatii in care barbatul nu a respectat femeia de langa el, ba chiar a abuzat de statulul lui si i-a facut viata un chin, iar femeia respectiva a ales sa ramana langa el toata viata ca sa nu fie condamnata in ochii lumii si de biserica, doar ca si copii au suferit fiind martori la aceste nedreptati , iar ele la randul lor, fiind fete, au dus povestea mai departe... si stiu ca sunt multe cazuri de acest gen. Vroiam de fapt sa aflu cat credeti ca ar trebui sa accepte o femeie si cand ar trebui sa puna punct in cazul in care este neaindreptatita in relatia conjugala.