[Florin-Ionut]

Draga Fani,

Nu incape indoiala ca Eminescu este in Rai acum. De ce? Pai hai sa ne gandim putin la sfarsitul vietii sale: dupa toata dragostea pe care a revarsat-o romanilor prin scrierile sale, ticalosii isi trimit oamenii la el acasa si-l scot direct din baie, asa ud cum era, si-l inchid in sanatoriu, il acuza de nebunie, e declarat sifilitic, este acuzat pe nedrept de nu mai stiu ce rele. Acolo e "tratat" cu mercur (aceeasi substanta pe care urmasii acelor ticalosi ne-o pun astazi in alimente), dar omul se tine tare, rezista, e cu capul pe umeri pana la sfarsit. Apoi vine un nebun de pe acolo si-i da cu caramida-n cap. Este lasat sa moara in agonie. Acum sa te intreb: ai gasit tu in dialogurile lui cu ceilalti vreo urma de manie, de suparare, vreo injuratura poate? Ma gandesc cum as fi reactionat eu sau altul daca cineva mi-ar fi dat cu ceva in cap. Pe cand el asa i-a zis celui cu care se plimba prin gradina: "Dumitrache, adu repede doctorul că mă prăpădesc…Asta m-a omorât!…" Vezi cata blandete? El in ultimele-i clipe a cantat "Desteapta-te romane". Deci fara indoiala, Iadul nu e construit pentru un om ca Mihai Eminescu.


Acum hai sa incercam si un pic de teologie inginereasca, dupa cat ne pricepem. Cand moare un om la 39 de ani, draga Fani? Eu stiu ca un om este mutat in vesnicie atunci cand:

a) Dumnezeu nu mai vede in el nici o sansa de recuperare in bine, omul alegand o stare stabila de rau, nemaivoind a raspunde liber in nici un fel dragostei divine. Pe deasupra, daca omul persista in rautate si este lasat sa traiasca pana la batranete in starea aceasta de nebunie, nu face decat sa-si adune mai multa osanda. Deci Dumnezeu il muta la cele vesnice potrivite alegerii lui.

b) Omul ajunge sa-si implineasca menirea, macar si in parte. Intelege care este calea binelui care duce la viata si incearca dupa puteri sa o urmeze. Inima lui este deschisa spre iubirea de oameni si de Dumnezeu. Creaza o opera care ramane sa incante spiritul multor generatii care vor veni. Este atat de modest incat nu-si trece pe curat, in caietul special cumparat pentru asta, nici macar o poezie. Stie ca viata lui se va sfarsi prematur daca "nu se potoleste", dar nu-i pasa, pentru ca are credinta ca Dumnezeu va face dreptate. Deci Dumnezeu vede inima lui si-l muta langa El pe cel care a ales binele si viata.

Este limpede ca acest om nu face parte din prima categorie.


Pe de alta parte, exista multe grade de sfintenie. Sunt multe locasuri in Ceruri, in casa Tatalui, in care oamenii vor locui dupa masura desavarsirii pe care au atins-o. Intr-adevar, nici eu nu cred ca Eminescu a murit desavarsit, cum desavarsiti au fost numai unii dintre marii Sfinti. Insa pot accepta ca a murit ca Sfant, dar nu Sfant de talia lui Ioan Botezatorul, Serafim de Sarov, Antonie cel Mare samd. Pentru cei desavarsiti exista Raiul desfatarii, insa pentru cei care, desi Sfinti, nu au murit desavarsiti, exista alte trepte ale existentei aproape de Dumnezeu.

Sunt parerile mele sincere de diletant habarnist, pe care le am dinainte de a aparea in media stirea-bomba cu propunerea spre canonizare a lui Mihai Eminescu. Si mi se pare foarte interesant ca vine din partea unui gup de scriitori si critici literari...