Conferinta Comuna Extraordinara
a Sfintei Comunitati de la Muntele Athos,
observand ca problema relatiilor Sfintei noastre Biserici Ortodoxe cu eterodocsii a capatat un caracter serios si hotarat, mai ales referitor la dialogul cu romano-catolicii, a hotarat sa faca publica opinia parintilor Athoniti asupra acestui subiect pentru considerare generala:
1. Marturisim ca Sfanta noastra Biserica Ortodoxa este una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica a lui Hristos, ce poseda intregul har si adevar si, in consecinta, succesiunea apostolica neintrerupta.
Din contra, "bisericile" si "confesiunile" vestului, care in multe cazuri au pervertit credinta Scripturii, apostolilor si parintilor, sunt lipsite de harul sfant, de adevaratele taine si succesiunea apostolica. Ca aceasta este asa, Sfintia Sa, Mitropolitul Maximos al Stavropolis-ului subliniaza: "Ortodoxia nu este una dintre biserici, ci Biserica insasi. A pastrat cu exactitate si autenticitate invatatura lui Hristos in splendoarea ei originala si toata puritatea. Pe langa o continuitate istorica neintrerupta si consecventa exista in ea o autenticitate spirituala si ontologica. Aceeasi Credinta, acelasi Spirit, aceeasi viata. Aceasta este ceea ce constituie trasatura distinctiva a Ortodoxiei si ii justifica pretentia ca este si ramane Biserica".
2. Dialogul cu eterodocsii nu este condamnabil din punctul de vedere al Ortodoxiei daca telul sau este sa-i informeze in legatura cu Credinta Ortodoxa si, astfel, sa le ofere ocazia sa se intoarca la Ortodoxie atunci cand primesc lumina divina si li s-au deschis ochii.
3. Dialogul teologic nu trebuie IN NICI UN CAZ acompaniat de rugaciuni in comun, sau de participare in comun la orice serviciu liturgic sau rugaciune, ORICE AR FI; sau la alte activitati ce ar putea crea impresia ca Biserica noastra Ortodoxa accepta, pe de-o parte, romano-catolicii ca parte a intregului Bisericii, sau, pe de alta parte, pe Papa ca pe Episcop canonic al Romei. Activitati ca cele mentionate induc in eroare atat pe credinciosii ortodocsi cat si pe romano-catolici insisi, cultivandu-le o notiune gresita a ceea ce Ortodoxia crede despre invataturile lor.
Sfantul Munte este profund tulburat de tendinta anumitor ierarhi ortodocsi care au fost invitati sa participe la slujbe romano-catolice, procesiuni si celebrari, in special cu ocazia intoarcerii sfintelor moaste. Pe de alta parte, ii felicitam pe ierarhii ce si-au exprimat public ingrijorarea fata de integritatea Ortodoxiei.
4. Ne exprimam intregul acord la cele spuse de Inalt Prea Sfintia Sa, Patriarhul Ecumenic, cu ocazia vizitei la Constantinopole a Papei, si anume ca exista impedimente serioase intre ortodocsi si romano-catolici: "Inainte de toate, avem serioase probleme teologice care privesc principiile fundamentale ale credintei crestine".
Aceste divergente de principii fundamentale ale credintei crestine ne opresc de la participarea la rugaciunile si liturghiile inainte de atingerea unei unitati in credinta.
Caracterul mistic al sarutului pacii in timpul divinei Euharistii presupune intotdeauna armonia credintei:
"Sa ne iubim unii pe altii ..."
Nu ne putem ruga impreuna, mai ales in timpul Sfintei Liturgii, cand nu credem in aceeasi credinta si suntem separati de probleme fundamentale ale credintei. Numai o nepasare fata de credinta ne-ar permite sa facem asa ceva.
Mai mult, Sfantul Munte nu poate accepta opinia, exprimata in declaratia comuna a Patriarhului si Papei, privind "curatarea memoriei istorice a bisericilor noastre" si nici deschiderea partiala, prin intermediul unui dialog al dragostei, a unei cai catre "noi miscari in lucrarea teologica si o atitudine noua catre trecutul comun celor doua biserici".
De fapt, ereticii trebuie sa-si curete propria memorie istorica de toate deviatiile istorice recunoscute de catre ei insisi in credinta si practica de la adevarata credinta evanghelica ortodoxa.
Din contra, memoria istorica a ortodocsilor, care este bazata pe inspiratia Duhului Sfant si pe aplicarea constanta a credintei apostolice a parintilor purtatori de Dumnezeu, trebuie traita de noi toti in pocainta si umilinta, si trebuie sa ne calauzeasca atat in prezent cat si in viata viitoare daca nu vrem sa cadem de la credinta.
Ca ortodocsi trebuie sa ne curatam pe noi insine prin memoria istorica a Bisericii, si nu sa o "curatam" pe Ea cu un spirit egocentric si antropocentric, erijandu-ne noi insine in judecatori ai Traditiei Bisericii.
5. Sfantul Munte este convins, nu fara mare ingrijorare, ca desi ortodocsii fac multe compromisuri si concesii romano-catolicilor, cei din urma continua in mod antitetic sa adere la propriile lor greseli ce au constituit cauza schismei lor de la Biserica Ortodoxa si mai tarziu au condus la ruptura protestantilor.
Astfel, Papa, in timpul vizitei sale a centrului ortodoxiei la catedrala patriarhala, nu a ezitat catusi de putin sa proclame ca vine la Constantinopole ca succesor al lui Petru, "care ca ultima autoritate are raspunderea supravegherii unitatii tuturor, sa garanteze intelegerea Bisericii lui Dumnezeu in fidelitate si in credinta data odata sfintilor" (Iuda 3)".
Cu alte cuvinte, Papa apara infailibilitatea si primatul papal; si sunt multe alte actiuni si manifestari ale Papei in numele unitatii. Amintim stabilirea relatiilor diplomatice intre guvernul grec si Vatican care, cu toate ca ar putea justifica papismul, este nedrept si loveste in Mama si Hranitoarea neamului nostru (grec), Biserica Ortodoxa.
6. Sfantul Munte isi exprima deasemenea ingrijorarea referitor la componenta comisiei pentru dialog. Uniatii alcatuiesc o parte a delegatiei romano-catolice, fapt ce reprezinta o provocare pentru ortodocsi. Sensibilitatile si demnitatea delegatiei ortodoxe necesita inlocuirea imediata a uniatilor cu alti reprezentanti.
Nici un ortodox al carui mod de gandire corespunde acestei credinte poate fi de acord cu participarea intr-o comisie ce include uniati.
Totodata, Sfantul Munte este ingrijorat de slabiciunile si insuficienta delegatiei ortodoxe. Cei mai remarcabili teologi ortodocsi nu participa. Sfantul Munte nu este deasemenea reprezentat, in ciuda faptului ca este singurul centru monastic ce prezerva credinta si teologia Sfintilor Parinti, si care este foarte departe de influenta secularismului si scolasticii teologiei vestice.
7. Din punct de vedere ortodox nu exista justificare pentru optimism in privinta dialogului, si din aceasta pricina nu trebuie aratata nici o graba in ceea a ce il priveste. Romano-catolicii
preseaza pentru dialog, sperand sa se intareasca anexandu-si ortodoxia, deoarece sunt confruntati cu tulburari interne si crize foarte puternice, dupa cum este bine stiut. Numarul romano-catolicilor convertiti la ortodoxie ii nelinisteste deasemenea. Dar ortodoxia nu are de ce sa se grabeasca catre dialog avand in vedere ca papistasii raman atat de incapatanati si neclintiti in ceea ce priveste infailibilitatea, uniatii, si celelalte invataturi daunatoare ale lor.
Grabirea dialogului in asemenea conditii, pentru ortodocsi, este echivalentul unei sinucideri spirituale. Multe fapte dau impresia ca romano-catolicii pregatesc o uniune de genul uniatismului. Este posibil ca multi dintre ortodocsii ce se grabesc la dialog sa fie constienti de acest lucru?
Sfantul Munte sustine ca nu se pune problema acceptarii ca a unui fapt implinit, ca, prin harul lui Dumnezeu, va ramane credincios, ca si poporul ortodox al lui Dumnezeu, credintei Sfintilor Apostoli si aSfintilor Parinti, fiind obligat la aceasta si de dragostea pentru eterodocsi, carora ajutor adevarat le este dat numai atunci cand ortodocsii le arata intinderea bolii lor spirituale si caile de vindecare prin mentinerea unei pozitii ortodoxe consecvente.
Incercarile nereusite din trecut in privinta uniunii trebuie sa ne invete ca unitatea nezdruncinata in adevarul Bisericii, in concordanta cu voia lui Dumnezeu, presupune o pregatire diferita si o cale distincta de aceea din trecut si care, se pare, este urmata si acum.
Toti reprezentantii celor douazeci de manastiri sacre si pioase ale Sfantului Munte Athos de la Conferinta Comuna Extraordinara.
|