@Zaharia - cred ca n-ai inteles bine povestea si subiectul.
Este vorba nu despre traire curata intru credinta si Dumnezeu, ci de a te feri de unele gesturi urate ale unora.
Eu cel putin, asa am inteles.
Nu pot sa stiu cata credinta era in victimele preotului inainte. Ele ai fost deranjate, lezate oricum. Rezultatul este ca s-au dus spre credinta?
Fata care a fost mentionata s-a dus la manastire. De ce a ales calea aceea, eu nu inteleg. De ispita si fapte rele ale unora mai poti sa scapi si in alt fel, in lume.
Si eu am avut experiente neplacute, dar am gasit alta cale: mi-am vazut de viata, am rezistat ispitelor, mi-am vazut de serviciu, m-am casatorit.
N-o spun din mandrie.
Nu vad insa legatura intre cele doua aspecte si n-as vrea sa se inteleaga aici ca acel preot si altii ca el chiar sunt si merituosi pentru ca au dus in acest fel oamenii spre Dumnezeu. Ca sa mai ai si altii exemplu Doamne fereste!
Este chiar ciudat ce afirmati voi aici.
Si da, spun inca o data: exista ispite, si in biserica, si la preoti si mai sunt si cei ispititi vinovati cumva. Dar nu toti au forta sa lupte si sa fie tari, sa infrunte, sa ia niste masuri.
Mi s-a parut naturala si frumoasa povestea Mariei si...mai dificila. trai in lume mai departe si a lupta cu niste sentimente de acest fel nu este usor.
Si este minunat cand poti sa le infrangi si sa-ti pastrezi tie si celeilalte parti binele, chiar daca este si o suferinta la mijloc.
|