Mie-mi place povestea pentru ca arata ca Dumnezeu poate deturna si-un lucru inceput prost spre bine.
Citat:
|
Fata care a fost mentionata s-a dus la manastire. De ce a ales calea aceea, eu nu inteleg. De ispita si fapte rele ale unora mai poti sa scapi si in alt fel, in lume.
|
Nu cred ca din cauza acestei ispite s-a dus la manastire acea femeie. Cred ca din momentul in care a ajuns sa frecventeze biserica (indiferent de motivul care a dus-o acolo), a inceput sa se schimbe ceva in ea asa cum se schimba in noi toti (chiar daca prima data ajungem acolo din intamplare "pacatoasa" ca asta). Nu cred ca femeia aceea se spovedea si venea la slujba si se impartasea numai din dorinta de a fi aproape de acel preot, asta ar insemna sa negam puterea Sf. Taine si lucrarea lor in noi pe parcursul timpului (dovada faptul ca a inceput sa planga si sa se parasca, ori asta inseamna ca depasise etapa de ispitire si constientizase din plin).
Deci daca s-a calugarit pana la urma, sunt convinsa ca a avut chemare, ca a facut-o in deplina credinta. Si am citit ca dintre cei care se calugaresc, multi isi dau seama abia atunci de caile pe care-au ratacit si de rostul acelor cautari si rataciri, ca nu intotdeauna te ia Dumnezeu de-o aripa si te duce unde ti-e locul. Cu atat mai mare bucuria cand ti-l gasesti, probabil :)