Linistea in rugaciune nu se dobandeste decat prin nevointa si silinta, cu staruinta! Niciun campion nu castiga medalia de aur daca nu face mii de antrenamente, pana nu da cu capu de pereti si se raneste de N ori... isi rupe maini si picioare... intra in spital! dar e nu se lasa!
Asa e si in lupta Duhovniceasca!
Sfantul Nectarie vede voinat fiecaruia, vede dragostea fiecaruia, vede tot! Dar el Nu ne lasa, desi ni se pare ca nu ne ia in seama rugaciunile! Asta e o stare de „foame”! Ne creaza o stare de „foame” ca sa ne faca sa ne dorim mult mai mult... ne ajuta cate putin... ne da cate un pic din dulceata sa... nu ne da tot! Ci ne spune „daca mai vrei sa iti dau si restul, nu te lasa de mine, ci striga-ma mereu in rugaciune! Nu te voi lasa, ci daca ceri cu credinta Eu voi fi in ajutorul tau atunci cand e nevoie!”
Sfantul Nectarie ne mai lasa sa mai strigam la Dansul... nu pt ca nu ne aude ci pt ca vrea sa ne vada staruinta si dragostea fata de el si credinta in ajutorul lui, daca noi ii cerem sincer! Si daca ne va fi de folos indata ne va auzi!
Pacea in rugaciune vine in masura dragostei noastre fata de Sfantul Nectarie, de Bunicutul cum ii spun eu! Nu se poate ca fata de o persoana pe care o iubesti sa nu simti dragalasenie, sa nu il sorbi din priviri! Asa si cu Bunicutul... atat timp cat ii daruiesti iubirea ta, el ti-o va da pe a lui si uite asa in daruirea iubirii apare PACEA si implicit BUCURIA!!!
Dumnezeu sa ne miluiasca!
PS: rugaciunea e masura dragostei noastre fata de Dumnezeu! Atat il iubim pe Dumnezeu, in masura cat ne rugam!
|