Aberațiile de la Beiuș (I)
Citat din Vsovi:
“...căci la dumneata nu mai contează decât să fii cît mai înverșunată și cât mai aprigă și cât mai categorică în speranța că furtuna stârnită, aia care cere semne și minuni, furtuna stârnită la o halbă de bere o să fie molipsitoare și o să-i sperie pe cei mulți cu poftă de Dumnezeu, de Cuvântul lui Dumnezeu și de frică or să se lepede și or să se înroleze în campania de prindere a vrăjitoarelor spre a fi duse și apoi arse pe rug, luându-vă drept model pe voi „curajoasele” inquizitoriale slugi sculișoare sculate...”
Imposibil deci de eradicat la Vsovi plăcerea de a vorbi cu gura plină de expresii phalice și erecte, care-i provoacă probabil o senzație afrodisiacă mentală, adică cu gustul de mentă în cerul gurii. Dumneata Vsovi, fabulezi gândind că eu aș fi vreo mercenară a “inchiziției ortodoxe”, gata să tragă pe roată sau să aducă la ardere de tot câțiva rătăciți dezechilibrați mental și verbal care își bolborosesc pe forumuri neputința de a discerne sensurile filosofice ale lexicului eclesiastic. De aceea, pentru tine și pentru ei “inquiziția” e tot una cu atenționarea, erezia face casă bună cu ortodoxia, secta e tot una cu întregul, iar demascarea lupilor care behăie blând și convingător este totuna cu defăimarea și împroșcarea lor cu noroi pe blănița albă de oaie cu care ei s-au învelit:
“...folosite de cel rău spre a defăima și a împroșca din părți în cei rămași și astfel cei ce se aliază cu voi în campania asta mediatică or să aibă impresia că îi va încununa cineva or poate că singuri or să se încununeze autoândreptățindu-se pe sine că iată or să li se pară că apără ceva nobil așa cum credeți și voi, vezi Doamne, țara și credința strămoșească de răscolnicii neoprotestanți proveniți din OD. Deci lor o să li se pară că le e clar, că fac un bine ieșind la vânătoare de sectanți care trag ortodoxia în erezie... dar asta o ziceți voi că sunt sectanți... voi ziceți, voi acuzați, voi vă închipuiți crezând că faceți cuiva un bine, aruncând cu păcură,...”
Află matale, Vsovi, că nu iese nimeni la vânătoare de sectanți, pentru că acum magazinele sunt pline și oamenii au ce mânca. Vânătoarea o practică numai unii, care fie o fac de plăcere, fie pentru că se plictisesc, iar mistreții pe care-i vânează îi dau altora cadou. Așa că sectanții proliferează în tăcere, profitând de tăcerea multora. Ei se drapează cu cuvinte mari, dau sfaturi creștinești ireproșabile, pun cruci pe casele lor de rugăciune și se declară gata să moară în război pentru Hristos. Dacă n-ar amăgi și pe alții, chemându-i în solda lor, n-ar fi bai mare. Numai că diavolul a absolvit mai multe facultăți din antichitate și până acum. El nu se mai împotrivește pe față lui Dumnezeu, ci se declară cel mai iubitor ostaș al Lui, apoi te invită să-l contrazici dacă poți. El nu-l mai sperie pe om, nu-l mai schilodește, ci îl mângâie și-l ocrotește și-l sărută pe obraz. Iar cei ce refuză sunt acuzați de înverșunare, de defăimare și de tupeu: “...și iată cu cât tupeu în mintea voastră faceți așa ceva, că acum ați scos și ideea că ei sunt pro comuniștii sovietici bolșevici, adică ei care au fost târâți prin pușcării și bătuți și chinuiți și uciși, și ei care au ținut piept neocomunismului cu față unamă ca să nu ajungă ai lor iar la președenție, prin rugăciune, și prin taina Domnului, căci ei s-au rugat pentru Băsescu, deci ați scos acum că ei sunt probolșevici? și nu voi care sunteți atât de mândrii de perioada comunistă în care erați una cu Cezarul?, slujindu-i lui Pisi, lui Pisică, iată până astăzi sau ieri... poi ei eventual, dacă au preluat melodia, deși mă cam îndoiesc, arată doar că au avut puterea de sus ca să ierte până și pe bolșevici...
Nici vorbă, nimeni nu i-a acuzat că sunt pro-bolșevici, ci că au ales fără discernământ o melodie neinspirată pentru unul din cântecele lor, care era destinat să o preamărească pe Verginica și s-o cheme înapoi de unde plecase, dar Verginica n-a mai venit, deși ei de 30 de ani se tot roagă de ea ca să vină înapoi. Iată așadar, o interpretare greșită din capul tău, cât foc lăuntric aprinde! Iar dacă s-au rugat pentru Băsescu nu e mare lucru, această opțiune nu poate fi în nici un caz interpretată ca un gest patriotic, anticomunist. Comuniștii vopsiți, precum Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Geoană, nu pot șterge istoria care-i incriminează, chiar dacă își asasinează tovarășii, sau își ard carnetele de partid, sau își pun la gât cravată violetă în loc de cravată roșie, sau țipă cu glas răgușit “Jos comunismul!” în Piața Universității. Pucioșii s-au rugat în 2009 ca să iasă Băsescu președinte tot din același motiv pentru care s-au rugat în 1990 ca să iasă Mihai I rege. Iar motivul acesta este: nu schimbarea opțiunii politice de la monarhie la republică, ci oportunismul, dorința interesată de a-l sprijini pe cel care (speră ei că) va ajunge la putere. Cu Mihai I nu le-a mers pasiența, pentru că Dumnezeul cel adevărat era probabil de altă părere decât dumnezeul de la Pucioasa; cu Traian au avut însă mai mult noroc, dar din păcate marinarul nu s-a arătat (încă) recunoscător, așa că efortul s-a dovedit a fi tot la fel de inutil.
După ce dă cu bâta-n baltă, Vsovi cade pe gânduri:
“...dar să ne aducem aminte:
1) OD este o mișcare ortodoxă formată la înițiativa Patriarhului din vremea părintelui Iosif Trifa...”
Ce spui Frantz? Nu cumva ți s-au împleticit amintirile? Ia mai citește matale istoria Bisericii ca să vezi că lucrurile nu stau chiar așa. Patriarhul n-a avut nici o “înițiativă” în acest sens. Toată inițiativa văzută a avut-o preotul Iosif Trifa, deși el pretindea că a fost insuflat de Duhul Sfânt cel nevăzut, caz în care inițiativa ar fi trebui să fie atribuită cui trebuie, și nu lui.
“...și care era o mișcare ce se opunea ateismului, căldicismului ortodox, ostașii luptând cu sudalma, cu beția, cu pornografia de prin gazete și cu lâncezeala, cu inerția... dar nimeni n-a zis că erau sfințișori ci erau păcătoși că tocmai de aia se luptau ca să se ridice din mocirlă... voiau ca să nu mai fie păcătoși, să nu mai facă păcate... și abea apoi au pătruns în țară curentele neoprotestante americane, englezești, germane, occidentale, jidovești și atunci a început prin Ardeal să cadă Oastea Domnului...”
Orice mișcare centrifugă, indiferent de motivația sa idealistă, are în ea sâmburele schismei, deoarece mobilul ei nemărturisit este mândria. Mândria de a fi mai bun, mai curat, mai înțelept, mai bun cârmuitor peste și decât semenii tăi, este motivația universală a “mișcărilor”, “aripilor”, sectelor, și așa se ajunge treptat la renegarea Bisericii din care ele s-au născut. Orice neascultare cât de mică de ierarhia Bisericii are în sine sâmburele împotrivirii, revoltei și răsculării. Oare Biserica nu propovăduise până în anii ’30 ai secolului trecut lupta împotriva păcatului? Oare, pe fond, aducea ceva nou Iosif Trifa atunci când punea punctul pe i ? Până la urmă, rezultatele vorbesc, și nu influențele americane, englezești, germane, occidentale, jidovești sunt vinovate de căderea Oastei, ci propria infatuare că ei sunt cei mai buni dintre cei buni. Dacă s-ar fi considerat mai departe păcătoși, luptând totodată și cu sudalma, și cu beția, și cu fumatul, nu s-ar fi ajuns unde s-a ajuns. Iar cu pucioșii a fost la fel: au ajuns să ponegrească Biserica mamă, cea care i-a botezat când erau copii, pe motiv că numai ei sunt sfinți și de aceea nu mai au loc în Biserică alături de cei păcătoși, pentru că păcătoșii sunt atât de mulți, încât ei pur și simplu nu mai au loc.
|