[Fani71]

Sunt de acord cu tine, Andrusca. In psihologie se spune ca atunci cand de ex. o femeie este batuta, maltratata, etc, si ramane langa acel om, este si vina ei. Eu cred ca aici psihologia are dreptate. Este valabil si pentru alte lucruri mai putin grave, pe care le suportam celuilat in mod fatalist, de exemplu lenea, neimplicarea, nesimtirea, alcoolismul... Copiii vad si sufera, si isi iau model chiar inconstient atat de la tatal de acest fel, cat si de la mama victimizata.
Nu este crestineasca resemnarea si fatalismul. Crucea nu insemana mazochism. Insemana asumarea inevitabilului dar si lupta pentru schimbare, lupta ventru VIATA, la toate nivelurile.
De exemplu, acceptarea unor slabiciuni, unor limite sau a bolii celuilalt este altceva decat tolerarea unor comportamente care distrug cuplul si familia. Pe primele da, trebuie sa le purtam, asa cum le poarta si celalalt pe ale nosatre, si sperand ca poate, prin rugaciune si dragoste, celalalt va evolua si el, asa cum speram ca vom evolua noi. Dar pe celelalte este iresponsabil sa le acceptam zicand ca 'este crucea noastra'. Eu asa cred.
Fiecare femeie, bineinteles, trebuie sa-si dea seama unde sa traga linia, si o poate ajuta parintele duhovnic. Nu zic ca dau aici o cheie universala... Dar nu sunt de acord cu fatalismul. Care nu este de loc acelasi lucru ca smerenia crestina si purtarea crucii.