"În cuvintele Lui despre judecată, nu găsim, cum spune tot Nicolae Steinhardt, <<nimic elegant, superior, intelectualist, mistic, sofianic, transcendental, abisal, apologetic, ‚idealist’, mistagogic, tainic, pitagoreic, isihastic, ‚sublim’ ori extransenzorial și parapsihologic>>. Ci lucrurile elementare: să-i hrănim pe flămânzi, să le potolim setea celor însetați, să-i vizităm și să le spunem o vorbă bună celor bolnavi și din închisori.
[...] Să iubești omenirea e ușor, pentru că omenirea nu e decât o vorbă, un concept abstract. Real e omul de lângă noi, cu micile lui mizerii, de multe ori enervant, cu tabieturi stupide și nevoi care ni se par absurde, cu necazuri care de cele mai multe ori nu au aură de măreție tragică, dar care pe el îl dor la fel de tare. Pe acesta trebuie să-l ajutăm, lui trebuie să-i spunem o vorbă bună, pentru el trebuie să jertfim cât de puțin din timpul nostru prețios.
[...] Creștinismul nu e, cum spun unii din afara Bisericii, trăire abstractă în lumea ideilor, o spiritualitate nerealistă. Există un pragmatism creștin prin care nu lăsăm rugăciunea, dar nu uităm nici că cel de lângă noi are nevoie de pâinea cea de toate zilele.
Nu habotnicia, nu tipicăreala, nu calendarul ne mântuiesc, ci ajutorul dat celor din nevoi."
De aici:
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...-omul-concret/