eu discut cu parintele meu despre orice situatie concreta legata de viata de zi cu zi. Si nu-mi place ca voi va feriti sa dati exemple concrete si uneori nu se prea intelege din aceasta cauza prea clar ce vreti sa spuneti. sa nu-mi fie luat in nume de rau dar asta simt.
asa ca eu am sa dau un exemplu clar. Eram suparata la un moment dat din cauza ca aveam unele neintelegeri cu o colega de la birou. Care imi este si foarte buna prietena pe langa faptul ca acum imi este sefa. Si i-am spus parintelui la spovedanie ca am ajuns sa ne certam, (am spovedit prin asta pacatul meu de a supara pe aproapele). Iar dansul m-a intrebat de la ce a inceput cearta, ce am raspuns eu, ce a spus prietena/colega, etc. si apoi m-a sfatuit cum sa vorbesc cu ea, cum sa ma port in continuare si m-a intrebat numele ei sa se roage pentru noi.
Mie mi se pare ceva firesc sa discut cu duhovnicul absolut orice. Din predica duminicala aflam mai mult lucruri despre care nu intotdeauna stim cum sa le "pliem" pe situatii concrete din viata noastra de zi cu zi, asa ca, nu vad de ce sa nu le discutam cu preotul la spovedanie.
Nu cred ca spovedania trebuie sa fie o simpla insiruire a unei liste de pacate, tu spui, te pocaiesti, preotul te iarta sau nu, iti da canon sau nu si pleci acasa nelamurit si cazi iar in aceleasi pacate pentru ca nu ti s-a dat sfat concret cum poti sa le depasesti, cum sa le eviti etc.
|