O propunere de canonizare cred ca trebuie sa fie bine intemeiata pe argumente de natura religioasa. Prin trecerea sub tacere a unor sfinti autohtoni autentici poporul roman dovedeste adesea lipsa de evlavie fata de sfintii romani.

Concursul de limba si literaatura romana nu se mai numeste ,,Mihai Eminescu'', asa cum s-a numit pana acum, ci ,,George Calinescu''. De aici nu rezulta admiratia contemporanilor nostri pentru Eminescu, ci altceva... Pe de alta parte, canonizarea unor personalitati ale neamului fara respectarea canoanelor poate duce la bagatelizarea canonizarii in general.

Adica nu-i vom mai canoniza pe adevaratii sfinti, ci in functie de criterii subiective, vom zeifica personalitatile pe care le simpatizam! Iar din punct de vedere religios aceasta e o blasfemie. Iar adevaratii sfinti nu se vor lasa batjocoriti. Cred ca se doreste crearea unei confuzii intre canonizare si zeificare. Iar aceasta ar fi primejdioasa pe termen lung.

Prin canonizarea lui Eminescu s-ar putea crea un precedent periculos, deoarece se poate impune ca si alte personalitati literare si politice sa fie cinstite de Biserica. Treptat, ne putem trezi inchinatori la idoli!

Cred ca dreapta masura in toate e cea mai buna. Exista atatea modalitati de a cinsti memoria marelui nostru poet, fara a-l considera sfant autentic, caci nu-l putem compara cu Sfantul Serafim, de exemplu. Viata lui a fost o jertfa pe altarul Poeziei, dar nu iubirea fata de Dumnezeu l-a facut celebru totusi...