[AlinB]

În prealabil postat de sophia

Exista niste reguli, preotii le stiu si gata. Se oficiaza astfel de cununii, in biserica catolica, ortodoxa, sau la greco-catolici (slujba mixta).

Regula de care vorbesti exista doar in capul tau.
Nu exista in Biserica Ortodoxa nici o randuiala a "slujbei mixte" a vreunei taine.

Ma mir ca nu sugerezi si "Botezul mixt" si suntem doar la un pas de "Liturghia mixta".

Si uite asa se face o varza in Biserica ca sa se dea satisfactie celor care vor sa impace si capra si varza.

Nu se face impartasanie la cununie. Mie mi-a explicat preotul ca acel vin cu piscot baut la cununie nu este impartasanie.

Cu piscot sau cu biscuit?

Nu ma pricep la protestantism (exista si neo-protestanti?), dar catolicii au practic aceeasi credinta cu ortodoxii, cu exceptia unor lucruri marunte (termeni). Zau daca merita toata discutia si ura...

Daca tie ti se pare un lucru marunt pretentia Papei de a dicta asupra intregii crestinatati si pretentia de a fi venerat ca Loctiitorul lui Hristos pe pamant..
Chiar si numai termenul de "loctiitor" este o problema..

Si se poate trai f.bine in asa o familie. Credinta in Dumnezeu o au amandoi si pentru doua-trei cuvinte diferite nu este o problema.

Na, ce simplu e. Cu doua vorbe am redus la zero toate problemele.
Dumneze sa binecuvinteze Sfanta Ignoranta ca ea e solutia la toate.

E mai greu daca vreti cu diferenta de limba si traditie unde este cazul), decat cu credinta.

Ma intreb la ce spui tu "traditie"...

Si de ce sa te convertesti? Din moment ce totul este la fel? Botezul se recunoaste in ambele biserici. Mi se pare ca nici nu trebuie sa te rebotezi, ci se face numai ceva (nu stiu ce anume) pentru convertire.

Ei.."ceva anume"..desigur e ceva fara importanta si nesemnificativ.

http://www.ortodoxie-catolicism.ro/3...ici-ori-altii/

In general fiecare tine la botezul si credinta primita de la parinti. Cum noi nu vrem sa renuntam la ortodoxie, asa nu vor nici ei sa renunte la catolicism. De ce trebuie sa le cerem asta in fond si de ce sa nu trecem noi la ei daca este asa o problema amestecul? (asa, teoretic vorbind).

Pai de ce nu treci tu, ca sa vedem in tine puterea exemplului personal?
Sau ai sa incepi sa te fandosesti cu toate argumentele celea marunte care le-ai dat la gunoi ceva mai sus..

Si ca o lamurire suplimentara:

Pentru cei are au avut poate pana acum impresia ca sunt "ecumenist" si acum vezi Doamne, intorc foaie si am trecut in grupa vajnicilor "anti", tin sa-i dezamagesc precizand ca nu sunt nici una nici alta.

Nu sunt nici pentru datul in gura la cei care intind o mana de prietenie catolicilor, nu sunt nici in grupa celor care se fac ca nu vad diferentele (desi unii probabil afirma asta sincer, fiind cu adevarat orbi).

Sunt de parere ca fiecare ar trebui sa stea in patratica lui, iar atat timp cat catolicii nu repara ce au gresit cam greu sa spui ca sunt un altfel de ortodocsi.
Si nu ma refer la 1054 (problema e mai ampla si vine cu mult dinainte de fatidicul an) ci chiar si fata de propriile principii, cu Vatican II si ce a mai urmat.

Apreciez Papa pentru pozitia sa morala intr-o lume in care mai are un cuvant de spus, avand in vedere cata ura starneste pentru afirmatiile sale (cele indreptatite).

Insa atat timp cat stiu ca exista probleme serioase, nu cred ca astfel de atitudini care incearca sa minimizeze diferentele isi au locul.

Chiar un prieten pe care il apreciez foarte mult a preferat sa treaca la greco-catolici decat sa ramana romano-catolic si cine stie ce inseamna schimbarea asta intelege ca nu se poate spune ca sunt diferente nesemnificative nici macar intre romano-catolici si greco-catolici ce sa mai vorbim de romano-catolici si ortodocsi.

Prefer sa nu duc discutia mai departe si in diferentele dintre greco-catolici si ortodocsi dar cred la fel ca nu trebuiesc tratate cu usuratate.

Desigur, oamenii o pot face, se pot gasi si preoti care sa faca compromisuri, dar pana la urma fiecare face ce face pe barba lui si nu e bine sa o recomande si altora.

De asemeni cunosc o familie in care el e romano-catolic si ea ortodoxa, copii sunt botezati unul intr-o parte si celalalt dincolo, o consider o familie reusita, pe el o persoane deosebita (pe ea o cunosc mai putin), dar nu consider ca este o situatie ideala sau recomandata si daca se poate e mai bine sa fie evitata.

Asta daca ambii au o viata spirituala autentica, daca e superficialitate de ambele parti sau numai de partea unuia din ei, cum spunea cineva, atunci lucrurile sunt intr-adevar foarte simple pentru respectivii.
Cel putin in lumea asta.