[mariamargareta]

Motto: “Iar El a zis: Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei.”(Luca, 21,8)
“Pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; acesta este amăgitorul şi antihristul.” (Ioan 1,7)

Cuvântul Pucios din 7 februarie a.c. vine cu o ofensivă neobişnuit de dură şi de caustică la adresa bisericii majoritare, acuzând-o că ascunde în ea lucrarea lui Antichrist. Dar cine oare este Antihristul, care, prin substituire de Persoane, tăgăduieşte că doar Iisus cel înviat în trup şi înălţat la cer este Hristosul, şi astfel tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul? (v. Ioan 2,22)
Încă de la începuturile bisericii, amăgitorii eretici docheţi au pus la îndoială natura duală a lui Hristos: om şi Dumnezeu. Hristos a venit însă în trup ca să se arate oamenilor ca Om adevărat, dar a înviat şi S-a suit la ceruri ca Dumnezeu adevărat. Apoi, mai înainte de Înălţare, El le-a promis ucenicilor că va reveni pe pământ întru slavă, ca să-L vadă toţi oamenii care l-au aşteptat şi cei care nu L-au aşteptat şi cei care L-au împuns. Iar când va reveni, El va reveni tot în trup, ca să fie recunoscut de toţi după semnul cuielor din mâinile şi din picioarele şi din coasta sa, aşa cum S-a făcut cunoscut după înviere ucenicilor Lui şi lui Toma. Peceţile durerii din trupul Său vor fi garanţia că El este, şi nu un înşelător printre ceilalţi înşelători iluzionişti despre care Însuşi Domnul a spus:
“Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei.”(Luca, 21,8)
Iată, am fost avertizaţi, şi acum e atât de simplu să ne ferim de antihrişti, cei care se travestesc în hristoşi mincinoşi. Ni s-a spus până şi parola după care îi vom cunoaşte. Ar fi suficient să fim atenţi cine sunt cei care spun aceste cuvinte: “Eu sunt, şi vremea s-a apropiat”, fie că vor veni în trup, fie că vor veni în duh. Căci şi fără de trup pot veni amăgitori care să pretindă că sunt purtătorii de Cuvânt ai lui Hristos, că sunt însuşi Duhul lui Hristos. Deşi noi ştim că, de la Înviere şi până peste veacuri, Hristos nu se va mai despărţi vreodată de trupul Său cel înviat, pentru că o nouă despărţire de trup ar însemna o nouă moarte pentru El. Căci Hristos o singură dată a murit şi a înviat pe cruce, iar moartea Sa şi Învierea Sa sunt adevărate şi sunt suficiente pentru mântuirea tuturor oamenilor. Hristos nu se va mai despărţi niciodată de trupul Său cel înviat, pentru că El este calea, adevărul, învierea şi viaţa, iar moartea nu mai are nici o putere asupra Lui. Ereticii docheţi considerau însă că Hristos a fost, chiar şi în cursul petrecerii Lui pe pământ, doar duh înşelător, care s-ar fi drapat cu un trup aparent cu care i-a înşelat pe cei cărora le propovăduia, şi astfel ereticii Îl făceau pe Hristos mincinos şi amăgitor.
Erezia trupului aparent al lui Hristos este preluată în zilele noastre de către ereticii iluzionişti pucioşi, care pretind că Hristos din nou S-a despărţit de trup şi a revenit doar cu Duhul Lui pe pământ; aşadar nu în trup, ci în cuvânt, căci Hristos mărturisise despre Sine că El este Cuvântul lui Dumnezeu. Şi a revenit în cuvânt, spun ei, deoarece El nu mai avea nevoie de trup. Iar Cuvântul de la Pucioasa chiar aşa le spune celor care se complac în a fi amăgiţi: “Eu sunt, şi vremea s-a apropiat”:
“ Sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot. Sunt în cer şi pe pământ deodată [...] Eu sunt Alfa şi Omega, şi spun acum, la sfârşit, aceasta, ca să le spun celor necredincioşi că aşa cum am fost la început sunt şi la sfârşit, [...] Eu sunt Dumnezeu-Cuvântul, şi nu vrea omul necredincios să fiu Eu Dumnezeu-Cuvântul acum, la sfârşit, [...]” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
“Fiule, mai e scris în Apocalipsă un război, dar nu cu arme de foc. Şi să ştiţi că apropiatu-s-a.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 22-02-1977)
“ Iubiţii mei, se apropie vremea slavei văzute.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 1-02-1992)
“ Iarăşi zic vouă: copiii voştri sunt lume, măi mămică, dar voi iubiţi sfinţenia, că vremea este aproape.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 21-11-1992)
“ Pace din cer, pace de la Domnul Iisus Hristos, Cel lucrător în Tatăl şi în Duhul Sfânt, că se apropie vremea să plinesc lucrarea Mea şi să dau Tatălui în primire tot ceea ce Mi-a poruncit să lucrez, pentru că Eu am lucrat prin Tatăl, şi pentru aceasta Lui Îi voi da împlinirea lucrării ce am avut-o de lucrat între oameni. Te du, Verginico! Du-te şi îţi începe lucrarea cuvântului ceresc ...” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 12-12-1992)
“ Luaţi de la Mine înţelepciunea cuvintelor, fiilor lucrători. Luaţi şi lucraţi, că vremea este la uşă.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 28-2-1999)
Nici slujitorii Bisericii nu sunt ocoliţi, ba chiar sunt printre primii chemaţi la amăgire cu aceleaşi cuvinte luate din Scripturi: “Eu sunt şi vremea s-a apropiat!”. Glasul de la Pucioasa le cere poruncitor ca să-i deschidă porţile Bisericii şi ca să-l primească, ca el să intre pe ele ca un stăpân. Oare asta nu înseamnă că până acum n-a intrat în Biserică, ci a dat târcoale neputincios împrejurul ei? Iar dacă ei nu vor deschide, nici Glasul nu-i va cerceta, aşa cum are de gând să facă:
“ Deschideţi porţile bisericii voastre, voi, arhierei şi preoţi ai bisericii! Deschideţi, ca să intru la voi şi să vă cercetez! Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Hristosul Tatălui, şi vin pe norii slavei cuvântului Meu şi vin mereu, că este scris în Scripturi despre venirea Mea pe care Mi-o pregătesc. Vremea venirii Mele s-a apropiat. Voi credeţi în Scripturi? Voi credeţi că vin şi le împlinesc? Voi credeţi în venirea Mea? Voi cunoaşteţi Scripturile şi adâncimea tainelor Mele din ele? Cunoaşteţi voi adâncimea cuvântului Meu din Scripturi care grăieşte despre venirea Mea? Deschideţi şi răspundeţi lui Dumnezeu! Amin. De mai bine de patruzeci de ani Mă scriu în această carte a cuvântului Meu din vremea voastră, cartea prin care Eu vin cuvânt din cer pe pământ ca să cercetez viii şi morţii, drepţii şi păcătoşii, şi apoi să dau fiecăruia după cum este fapta lui. Deschideţi porţile voastre şi ale bisericii voastre, ca să intru ca un Stăpân şi să vă cercetez! “ (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 12-4-1998)
Acum este vremea lui Antichrist, vremea zilelor de pe urmă:
“ Este vremea lui antichrist. Lucrează antichrist în chip nevăzut; are slugi care aleargă din om în om [...]” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7iunie 1958)
Gura păcătosului, adevăr grăieşte, zice o vorbă din bătrâni. Pe Antihristul de la Pucioasa îl ia gura pe dinainte, mărturisind că el nu vine niciodată cu strălucire şi cu putere multă şi cu slavă şi în văzul întregii lumi, aşa cum este scris, ci vine întotdeauna în miez de noapte, ca un fur iluzionist, furişându-se la adăpostul întunericului, rugându-se de pucioşi ca să-l slugărească. El pretinde că este simultan două persoane dumnezeieşti într-o singură fiinţă: Fiul Tatălui (dar fără de trup!!) şi totodată Duhul Sfânt, trimişi din cer pe pământ ca să facă voia Tatălui:
“ Pocăiţi-vă de faptele întunericului, o, fii ai veacului acesta, că Eu vin ca un fur, şi vremea Mea s-a apropiat, şi Eu sunt Domnul dreptăţii şi sunt Duhul Adevărului şi sunt din cer peste pământ, şi nu lucrez ca omul şi nu fac voia omului, ci fac voia Tatălui Meu, Care M-a trimis să vin atunci şi acum.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7iunie 1998)
Vremea sfârşitului este începută încă din anul 1955, anul celei de-a doua veniri pe furiş a Domnului Pucioasei. El n-a venit deci aşa cum anunţau Scripturile, întru putere şi slavă, ca să-l vadă toată suflarea pământului, ci a venit ascuns şi neputincios şi plângăcios, doar pentru cei care cred că a venit:
“– Iată vremea! Eu, Domnul, am unit cerul şi pământul când M-am născut Om din Fecioară. Eu, Domnul, iarăşi am unit cerul cu pământul când M-am coborât în anul 1955 în România cuvânt întru a doua Mea venire. Eu sunt Cel ce sunt, şi am venit ca să fiu, ca să vadă oamenii cei necredincioşi că sunt. Dar ce cred oamenii că înseamnă venirea Domnului? Ea nu se aşteaptă, ea se trăieşte; ea nu se pregăteşte, ci este, căci Eu sunt Cel ce sunt, pentru cei ce sunt întru Mine, iar pentru cei necredincioşi, Eu nu sunt, Eu nu vin, că ei nu Mă aşteaptă să vin.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 28-8-1998)
Vremea s-a apropiat, iar în anul 1955 Duhul Domnului a coborât pe pământ în trupul Verginicăi şi Şi-a făcut casă în trupul ei:
“ O, florile Mele, ce vijelie mare e pe pământ! Spuneţi voi, cine v-a deşteptat şi v-a spus că vremea s-a apropiat? Tată, a făcut Domnul o casă şi a coborât la voi pe pământ, nu acum, ci peste o clipă, nu peste o zi. Florile Mele, privegheaţi, ca să puteţi intra în ea.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 1 mai 1960)