[vsovivi]

și iată pilda lui Esop ca să nu mă mai închin la idolul prosop și să nu vă mai distrați voi atât de copios exact cum râde ciorb de oală spartă, sau hîrb de burdufuri vechi peticite cu petice noi în care se pune vin nou din Cel mai bun, ce se aseamănă cu pilda semănătorului:

(Xantos era un filozof grec ce il avea drept slugă, drept rob, pe Esop)
...a doua zi Xantos a poruncit lui Esop sa vie dupa dansul; si s-au dus amandoi la o gradina sa cumpere legume, si culegand gradinarul o legatura de legume a luat-o Esop, iar Xantos vrand sa plateasca pretul legumelor, gradinarul a zis:
— Lasa, doamne, numai o intrebare sa-mi dezlegi. Xantos zise:
— Ce intrebare e aceea?
Atunci gradinarul raspunse:
— Pentru ce legumele pe care eu le sadesc, macar ca adeseori le sap si le ud, tot mai tarziu cresc decat acelea care rasar de sinele din pamant, si care mai curand fac samanta, macar ca pentru acestea nimeni nici o grija n-are?
Iar Xantos, cu toate ca intrebarea era filosoficeasca, nestiind alt ce sa zica, a raspuns ca, precum altele, asa si acestea se ocarmuiesc de la purtarea de grija a lui Dumnezeu. Iar Esop fiind de fata a ras; catra care filosoful zise:
— Razi, ori ma razi?
Iar Esop a raspuns:
— Ba te rad, dar nu pe tine, ci pe cel ce te-a invatat, caci cele ce se fac din purtarea de grija a lui Dumnezeu, oamenii cei intelepti le dezleaga. Drept aceea, pune-ma pe mine, si eu voi dezlega intrebarea.
Deci Xantos, intorcandu-se, zise catra gradinar:
— Nu se cuvine, prietine, ca eu cel ce intr-atatea scoli m-am desputat, acum in gradina sa dezleg la intrebari. Intreaba dar pe aceasta sluga a mea si-ti va da deslusiri...
Iar gradinarul zise:
— Dar acest urat stie carte? O, ce nenorocire! Ci spune de stii, o, preabune, dezlegarea lucrului ce-l cerc!
Iar Esop zise:
— Muierea daca se marita a doua oara, pruncilor care i-a capatat de la barbatul ei cel dintai le este mama adevarata, iar celor adusi de barbat de la nevasta sa cea dintai le este mastiha, si pentru aceea multa deosebire este intre acesti copii; caci pe acei pe care i-a nascut ea, cu dragoste si cu buna grija ii hraneste, iar pe cei nascuti de la alta ii uraste, si din pizma imputineaza bucatele lor, si da la fiii sai, caci pe acestia firea ca pe ai sai ii iubeste, iar pe ai barbatului ca pe niste straini ii uraste. Intr-acest chip si pamantul, acelora pe care le-a nascut el de la sine le este mama adevarata, iar acelora ce sadesti tu le este mastiha; de aceea pe cele nascute de la sine, ca pe niste legiuite, mai bine le hraneste si le incalzeste, iar celor sadite de tine, ca unor straine, nu le da atata hrana.
Iar gradinarul multamindu-i zise:
— Crede-ma ca din mare grija si indoiala m-ai mantuit; du-te dar, du legumele in cinste, si de cate ori vei avea nevoie ca la gradina ta vino si-ti ia.