Boala in sine este nefireasca. Legat de problema asumarii bolii, trebuie sa intelegem ca nu trebuie sa ne lasam si mai mult cuprinsi de nefirescul ei, prin cartire si deznadejde. Trebuie sa urmarim ca prin orice boala, sa ne ramana afectat, pana la urma, numai trupul, nu si sufletul. Deznadejdea este deja semn al unui suflet bolnav.
Suferinta este cu atat mai crunta, cu cat nu avem pe nimeni care sa ne-o aline, prin manifestarea concreta a dragostei sale fata de noi. Din acest punct de vedere, boala sau suferinta mea, poate fi si o provocare din partea lui Dumnezeu la adresa celor de langa noi. Dumnezeu le pune la dispozitie posibilitatea de a-si concretiza dragostea, mila, jertfelnicia.
|