Intr-adevar, are ceva de a face cu sabatul iudeilor, odihna lor mai exact, ca asta inseamna, dar are de face si cu odihna unora dintre noi, dar nu cu adevarata odihna prevazuta de Dumnezeu. Unii oameni isi inchipuie ca Dumnezeu are nevoie de unul in ziua lui cea sfanta care sa stea cu mainile in san, sa nu faca nimic, de aceea il criticau fariseii pe Domnul, din pricina neintelegerii lor. Porunca spune "sase zile sa lucrezi si sa-ti faci lucrul tau, dar in ziua a saptea sa nu faci nici o lucrare". Adica nici o lucrare de a ta. Ce lucrare de a Lui facea Domnul cand vindeca pe oameni? Odihna zilei Domnului are de a face cu intrarea noastra intr-o altfel de odihna, aceea a mantuirii noastre si nu cu probleme existentiale ale unora "am voie sa", "nu am voie sa". Prima zi din viata omului a fost o zi de odihna, omul a fost invitat sa intre in odihna lui Dumnezeu. Acesta este semnalul, ca totul a fost facut pentru mantuirea noastra in mod desavarsit si nu avem altceva de facut decat sa primim. Asta e semnificatia odihnei, in rest putem sa tinem zile pana nu mai putem, fara nici un folos, conform Cuvantului.