Odata, in ultima saptamina din Postul Pastelui, la coada la piine a inceput o discutie despre post. Unii oameni spuneau ca postul e o prostie, ca slabeste organismul, altii spuneau ca e de mare folos, deoarece curata si trupul, si sufletul. - Eu pot sa tin patruzeci de zile post numai cu apa, a spus unul care era ras in cap si avea o privire foarte ciudata.
- Mare lucru, a spus o femeie. Va rugati mult?
- Da' de unde, a spus omul acela. Eu fac yoga si mi-am educat trupul foarte bine, postesc cit vreau si cind vreau, fara sa mi se faca rau.
La coada se afla un om care tinea pentru prima oara post in viata lui; post crestinesc, fara bucate de dulce. Pina sa il auda pe yoghin, i se parea ca este mare ascet, renuntind la carne, lapte, oua. Ba chiar se gindea sa renunte la post, ca sa nu isi forteze organismul peste masura. Dar, auzindu-l pe yoghin, s-a gindit:
"Iata ca eu socoteam ca am facut o mare nevointa. Dar yoghinul acesta, slujindu-l pe diavol, are mult mai multa rivna decit am eu, slujindu-L pe Dumnezeu." Si, dindu-si seama cit de putin se nevoieste pentru a dobindi cununa mintuirii, s-a hotarit sa nu se mai vaite ca postul rinduit de Biserica e prea greu, si sa il tina pina la sfirsit. Ba si-a dat seama ca postul fara spovedanie nu are valoare, si s-a spovedit pentru prima data in viata lui.
Parintele, negasindu-i pacate opritoare la impartasanie, i-a dat binecuvintare sa se impartaseasca impreuna cu ceilalti credinciosi in noaptea de Pasti.
Sedea odata avva Sisoe singur in muntele lui avva Antonie. Si zabovind slujitorul lui sa vina la dinsul, timp de zece luni nu a vazut om. Umblind prin munte, a gasit un faranit care vina dobitoace salbatice. Si i-a zis lui batrinul: "De unde vii si cita vreme ai aici?". Iar el a zis: "Cu adevarat, avvo, am unsprezece luni in muntele acesta si nu am vazut om decit pe tine". Si auzind batrinul aceasta, intrind in chilia lui, se batea pe sine, zicind: "Iata, Sisoe, ai socotit ca ai facut ceva si nici ca mireanul acesta n-ai facut!". (7-208)
La parintele Ioan au venit odata doi crestini, si unul dintre ei i-a spus:
- Parinte, eu de cind m-am casatorit nu am calcat nici un post al Bisericii, si m-am unit cu femeia mea numai in zilele ingaduite de Biserica. Si in fiecare seara spunem impreuna Paraclisul Maicii Domnului. Oare ne mintuim sufletele facind asa sau nu?
A intrebat si celalalt:
- Eu cu sotia mea cheltuim numai putini bani pentru cele necesare traiului, iar restul il impartim la saraci. Oare ne vom mintui prin aceasta?
Fara sa le raspunda, parintele a intrat in altar sa se roage. Dupa o vreme a iesit sa le raspunda la intrebari:
- Oare toata viata de familie a unui crestin se rezuma la post si la rostirea unui paraclis in fiecare zi? Nu. Sau se rezuma la milostenia data celor in nevoi? Nici asa, ca altfel unii sectanti ar fi mai bineplacuti lui Dumnezeu dcit drept-credinciosii. Sunt bune faptele voastre, si vor avea plata de la Dumnezeu, dar numai daca veti tine toate poruncile va veti mintui. Ca poate cineva sa faca mari nevointe, dar daca, de exemplu isi uraste vrajmasii, ura aceasta il poate duce in iad. Luati aminte!
Au venit odata doi frati la avva Pamvo si l-a intrebat pe el unul, zicind: "Avvo, eu postesc din doua in doua zile si maninc doua piini. Oare imi mintuiesc sufletul, sau ma ratacesc?". A zis si celalalt: "Avvo, eu cheltuiesc din averea mea doi bani in fiecare zi si tin putine pentru hrana, iar celelalte le dau milostenie. Oare ma mintuiesc sau pier?". Si mult rugindu-se ei, nu le-a dat raspuns; iar peste patru zile aveau sa se duca si ii mingiiau pe dinsii clericii, zicind: "Nu va mihniti, fratilor, Dumnezeu va va da voua plata. Asa este obiceiul batrinului, nu degraba vorbeste de nu-i va vesti lui Dumnezeu". Deci au intrat ei la batrinul si i-au zis: "Avvo, roaga-te pentru noi!".
Le-a zis lor: "Voiti sa mergeti?". Au raspuns: "Da!". Si cintarind faptele lor, scriind pe pamint, zicea: "Pamvo, din doua in doua zile postind si doua piini mincind, oare cu aceasta se face calugar? Nu! Si Pamvo lucreaza pe doi bani si-i da milostenie, oare cu aceasta se face calugar? Nu inca!". Si le-a zis lor: "Bune sunt faptele, dar de veti pazi constiinta fata de aproapele, asa va veti mintui". Si incredintindu-se ei, s-au dus plini de bucurie. (3-190)
Din
Patericul mirenilor de Danion Vasile -
http://www.razboiulnevazut.org/carte...ru-secolul-XXI
O carte folositoare pentru explicarea necesitatii postului, a rugaciunii si a duhovnicului -
http://www.danionvasile.ro/repere.php