Si iata ca a venit si ziua cea mare! De maine, pentru fiecare dintre noi, (nu doar cei care s-au oferit sa citeasca o catisma, ci orice crestin care constientizeaza intru-catva starea tarii acesteia) are datoria sa trimita un gand bun de indreptare si inteleptire, a noastra si a celor de care depindem prin legi scrise si nescrise. Si fiecare gand bun, se va intoarce catre noi cu putere inzecita, sau insutita, dupa staruinta si rabdarea fiecaruia!
Din punctul meu de vedere pot sa spun ca n-a fost deloc usor pana aici. Nu stiu daca si altii s-au confruntat cu aceleasi probleme, dar de cand acest topic a luat amploare, am inceput sa ma confrunt cu probleme din ce in ce mai mari. Chiar daca s-ar putea sa vi se para o copilarie, eu unul nu cred in coincidente si toate aceste intamplari le arhivez intr-un anume "fisier", la care fac apel din cand in cand pentru reincarcarea "bateriilor" in materie de credinta.
Cand sotia s-a imbolnavit si am internat-o intr-un oras mai indepartat pentru o serie de investigatii, nu mi s-a parut nimic iesit din comun: astfel de lucruri se mai intampla. Dupa nici doua saptamani, cand abia o adusesem acasa, eu insumi a trebuit sa ma internez penrtru o vreme, si nu ca o hachita, ci fiindca dintr-o data se intampla ceva anormal cu mine. In tot acest timp, am facut cum mi-a stat in putere si nu am lipsit la nici o Sf. Liturghie, indiferent ca ma aflam in spital, sau in trecere prin localitati... Iar asta se pare ca... a contat undeva, pentru ca am cunoscut oameni, s-au schimbat ganduri, si poate destine... Eu zic ca in bine!
Si totusi, revenind acasa, parca totusi "ceva" cauta cu tot dinadinsul sa se opuna acelei promisiuni pe care mi-am facut-o mie si Lui Dumnezeu: de a citi Cinstitul Paraclis al Maicii Domnului in perioada postului. Ma trezeam dimineata tinandu-ma de pereti, si iarasi m-am vazut nevoit sa ma internez cateva zile, in alta parte, cu alt gen de analize. Daca o fi vorba de "vertij" (cum am fost diagnosticat) sau de altceva, Dumnezeu stie. Cert este ca urmez un tratament "de durata". Totusi, ma pot deplasa iar astazi la biserica am primit o data in plus din partea duhovnicului, binecuvantarea de a citi Paraclisul.
As fi vrut totusi ca acest Paraclis sa fie directionat catre un singur lucru. Dar se pare ca "lista" se lungeste, ca si cum Dumnezeu imi spune: "Ca sa fii demn sa te rogi pentru tara, trebuie mai intai sa te curati tu insuti de pacatele si slabiciunile tale!" Si cine poate spune ca e fara de pacat?
Oricum, intr-un fel sau altul, ma rog sa ma intareasca Dumnezeu si sa ma faca demn de rugaciune si iertare. Daca n-o sa mai apar on-line, inseamna ca-i bai si poate va amintiti sa spuneti o vorba buna si pentru mine...
Sper sa nu va fi gresit prea mult prin mesajele mele, iar daca am facut-o fata de cineva, imi cer sincer iertare.

Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti si sa ne daruiasca macar putin din marea Sa milostivire!