[glykys]

Zid nebiruit, temelie puternica, liman neinviforat, te-am dobandit pe tine, prea buna! in adancul patimilor fiind inviforati, spre limanul apararii tale alergam. Trimite-ne pace si mare mila!
Prestolul cu totul de aur al Imparatului si rai inflorit te-ai aratat, Preacurata, caci pe Dumnezeu in sanul tau L-ai purtat. Cu haruri dumnezeiesti ne inmiresmezi pe noi, pentru aceea toti te propovaduim pururi ca pe ceea ce esti cu adevarat Maica lui Dumnezeu, care ne dai noua mare mila.
Mangaierea celor scarbiti, curatirea celor ce gresesc tu esti, Maica Fecioara Stapana! Tu ai nascut mantuirea neamului omenesc, tu te-ai facut stalp de tarie credinciosilor.
te chemam: roaga-L pe Hristos Dumnezeu sa ne daruiasca mare mila!

Rugaciune

Catre apararea ta si cu ajutorul tau cel tare alerg acum, preacurata Doamna, Nascatoare de Dumnezeu! Sunt cu totul spurcat: n-am pazit poruncile Fiului tau si Dumnezeului meu, asa incat nici nu indraznesc sa-mi ridic ochii la cer, caci mi-am ranit cu multe rautati trupul meu. Nici mainile nu cutez sa le ridic spre inaltime, caci sunt pline de rapire. Nici gura n-o deschid la rugaciune, caci mi s-a lipit cu grairea de rau. Suspine nu am, din cauza nesimtirii. Inima mi-e ingreuiata de slava desarta. Sufletul mi l-am intunecat cu nemilostivirea. trupul mi l-am slabit prin trandavie. Picioarele mi le-am poticnit de piatra iubirii de placeri. urechile mi le-am deschis spre auzirea laudelor de putina vreme. Fata mea s-a umplut de nerusinare. Mirosul urat al faptelor mele a intrat in narile mele. Si fiind in intregime ca un pom neroditor sau ca o biserica pustie, toti nazuiesc sa ma darame, iar diavolul care imi prada sufletul si care se cuibareste in inima mea ma vede neingradit si cauta sa-mi rapeasca putina credinta pe care o mai pastrez ca o avutie si, legandu-ma ca pe un prizonier cu legaturi de pacate,am sileste sa fac voia lui. ce voi face eu, nu stiu. Fiind creat de Dumnezeu cu voie libera, m-am robit cu tot dinadinsul cu propria mea voie demonului tuturor poftelor si s-au inmultit pacatele mele mai mult decat nisipul marii. cum as putea sa-L rog pe Domnul si pe Creatorul meu sau cum as putea sa nadajduiesc sa fiu miluit? De bunavoie m-am dedat spre intinarea trupului si in fiecare ceas ma apropii de placerile pacatoase, caci trupul mi l-am spurcat cu desfranarea, limba mi-am intinat-o cu vorbele rusinoase, iar cele dinauntru ale mele le-am umplut cu ganduri necurate si mintea mea s-a aplecat spre cele potrivnice legii lui Dumnezeu. De aceea tanjesc sima amarasc si ma intristez si in fiecare ceas cad la indurarile tale, Doamna Nascatoare de Dumnezeu. Nu te mania pe mine, pacatosul, ca sa nu se sfarseasca zilele mele in desert, ci cauta, Stapana, spre mine, deznadajduitul. Roaga-L pe Cel ce S-a nascut din tine ca sa nu am soarta pacatosilor. Caci tu esti Maica lui Dumnezeu si eu, robul tau,intotdeauna nadajduiesc spre tine!pentru noi, robii tai, roaga-L pe Fiul tau si Dumnezeul nostru, Caruia i se cuvine slava, dimpreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, acum si pururea, si in vecii vecilor, amin!

(Sf. Dimitrie al Rostovului, Psaltirea Maicii Domnului, aparuta cu binecuvantarea PS Galaction. Editura Egumenita, Galati, 2004)