Imi aduc aminte din vremea cand eram clasa a 6a sau a 7a, fiind in tabara la Caciulata, am fost intr-o excursie unde se vizita, printre altele, si niste manastiri.
Nu mai imi aduc aminte care anume. A trecut de atunci mai bine de 20 de ani.
Ce imi amintesc este ca dupa ce ne-a povestit istoricul manastirii, calugarul insotitor ne spus si povestea sfantului din racla manastirii. Evident nu imi aduc aminte despre cine era vorba.
Dar mi-a ramas in minte explicatia calugarului fata de starea de neputrezire a sfantului.
Spunea el ca sfantul a stat foarte multi ani in pusnicie, hranindu-se mai ales cu semintele din conurile de brad.
Iar rasinile din aceste seminte au ajuns, in cursul multor ani, sa se impregneze practic in tesuturile sfantului.
Iar dupa moartea lui aceste rasini, nelasand bacteriile sa se dezvolte, au mentinut corpul intr-o stare neputrezita.
Aceasta era explicatia acelui calugar.