Taina pocaintei este mai mare decat taina fecioriei, eu ma gandesc la un caz din pateric, in care un pustnic avea in grija un ucenic, pe care il crescuse de mic, copilul ramanand orfan, de cand era bebe, si toata viata acest ucenic traieste in post, rugaciune si feciorie bineinteles in pustie alaturi de batran, fiind plin numai de virtuti in ochii batranului sau, dar....... aici urmeaza partea trista .... dupa moartea tanarului ucenic i se descopera batranului printr-o descoperire dumnezeiasca deoarece batranul se rugase mult la Dumnezeu sa afle unde a ajuns ucenicul sau dupa moarte, in rai sau iad, si din pacate Dumnezeu ii arata ca ucenicul sau a ajuns in iad. Batranul ramane socat si il intreaba cu durere si cu deznadejde in inima pe ingerul Domnului de ce a ajuns tanarul in iad? Atata timp cat el l-a crescut in frica lui Dumnezeu, ferindu-l de toate tentatiile lumesti, baiatul murind in feciorie trupeasca, cu viata ''aleasa'' de rugaciune, abstinenta, saracie, renuntand la toate cele desarte ale lumii. Batranul intreaba mai departe atunci ce speranta de mantuire mai ramane pentru el si ceilalti care au trait in lume si au cunoscut mai mult sau mai putin pacatul? Iar ingerul Domnului ii raspunde ca intr-adevar el a crescut baiatul in aceasta viata de sihastrie, renuntand la tot ce e lumesc, dar un singur lucru nu l-a invatat, care era de fapt infinit mult mai esential decat trairea pustniceasca si anume nu l-a invatat smerenia, acest baiat fiind intr-o mare stare de inaltare a mintii, adica era mandru, si considerandu-se vrednic de Imparatia lui Dumnezeu asa l-a prins si moartea, pentru viata aleasa si ferita de pacat pe care o ducea alaturi de batran in pustie. Si acum sa facem o paralela intre viata acestui tanar, sfarsitul sau si Sf.Maria Egipteanca care era o desfranata faimoasa a timpului ei, si sfarsitul acesteia.... si multe alte cazuri de desfranati, si raspunsul e destul de clar..... Dumnezeu judeca cu iubire intai si apoi cu dreptate, eu asta am inteles, voi ce credeti? Poate am inteles eu gresit
|