Citat:
În prealabil postat de lacrimi
Nu ma duc eu la adunarile lor, oricat de mult isi doreste el asta....
Dar e foarte ciudat. Sambata, de exemplu, am botezat fetita unei prietene si a fost atat de straniu sa fiu singura... Am botezat si cununat impreuna, iar acum trebuie sa fac toate astea singura... Imi venea sa plang in continuu... ma simteam parca a nimanui; aveam impresia ca toata lumea vorbeste doar despre mine..., dar am pus capul in pamant si am mers mai departe.
Nu a vrut sa vina cu mine nici macar la mica petrecere de dupa. Nu a mancat nici din tortul pe care l-am primit, spunand ca e "jertfa idolilor"....
Nici nu am insistat prea mult sa ma insoteasca, tocmai pentru a nu-i da prilej sa ma cheme si el pe mine pe la "botezuri", "binecuvanturi", s.a.m.d.
|
Imi imaginez ca nu are cum sa fie usor, sa iti dea Dumnezeu muuuuuulta putere pentru a trece altfel peste toate astea....si lui sa ii lumineze mintea, ca macar sa nu mai aiba aceasta atitudine!
Doamne ajuta!
