[vsovivi]

În prealabil postat de vsovivi
ba da, mă pot gândi, și poate că toate gogomăniile și situațiile răsturnate au apărut doar așa din senin în capul meu putred, și că nu BOR s-a rupt de BNI și că nu BOR i-a linșat pe pucioși doar fiindcă ea e mai mare... dar ce scrie acolo în scriptură? cine e mai mare? altarul sau templul? cine sfințește pe cine? Dar iată că „este Unul aici mai mare ca templul și ca altarul”... la asta v-ați gândit voi o clipă?

AndruscaCIM:
Sincer nu ma intereseaza care e mai mare si care mai mica, pentru ca nu asta e ideea, insa din cum privesc eu lucrurile, si de unde...aia mica ( cetatea pucioasa, pe undeva pe acolo oricum) nu isi justifica existenta, si asta pentru ca aia mare, adicatelea BOR...e singura, cea Adevarata...si asta chiar daca asa cum zici tu, s-ar mai gresi pe ici colo....

eu n-am acuzat pe nimeni ci alții au tot acuzat și au tot osândit... zic eu că pe nedrept dar nu-s avocat ci m-am băgat ca musca-n lapte ca să spun ce cred și eu, de bucurie și plăcere ca poate și alții cred la fel, dar după ani de zile abea Andrei a citit din Cuvântul lui Dumnezeu și a crezut, iar voi repede l-ați osândit... și zici că eu zic că BOR ar mai greși... poi eu nu zic nimic, ci din contră, câți preoți am studiat i-am găsit prea perfecți, la unul doi, mici scăpări, dar nu erau ale lor ideile ci proveneau surprizele de prin circulare, de prin „tradiție”, deci nu am găsit preoți greșiți dar precis sunt și din ăia dar eu n-am văzut deci nu eu am acuzat pe nimeni că nu poți acuza ce nu vezi și ce nu știi, fiindcă chiar nu am cunoscut preoți cu greșeli majore de comportament sau de ascultare... deci e Adevărată și BOR...

dar cu toate astea lucrurile nu se schimba dupa cum profetesc niste tante ametite de cap, din diverse motive!

la Estera, MM și la alte t(o)ante ar fi trebuit să te referi, dar știu unde bați dumneata apropopoul, că altfel de ce-mi tragi cu ochiul? că doar știi că nu e frumos... deci iar ai încurcat amețitele și amețiții... că dacă mă făceai pe mine amețit și încurcat nu mă supăram cum or să se supere lingvistele MM și Estera, dar tu te-ai referit la Trâmbițe, la sfiinte... și știi că nu se cade, nu e frumos... și atunci v-am zis și eu ce vă aveam de zis, dar dacă v-am supărat atunci vă cer iertare la toate trei dacă iar am căzut și v-am jignit prea adânc... că se întâmplă să vă răspund uneori cu aceiași monedă, că doar „nu se vând oare două vrăbii la un ban?” deci iertați...

Citat:
În prealabil postat de vsovivi
dar ce o să faceți voi? pe care o să-i credeți? și pentru ce? că noi mărturisim ceea ce știm, ce vedem și ce auzim, dar voi ce mărturisiți?

poi dacă mai apare încă o cetate asemenea, cu sfinți trăitori, aleasă de Dumnezeu îi voi crede și pe aceia, căci vai de cetatea peste care nu este prooroc... dar care voi? că te referi la ei sau la mine zicând mereu voi, adică noi, poi nu ți-am zis că eu nu sunt pucios ci sunt un oarecare mirean mare păcătos din poBOR, dar iată că îi cred fiindcă roadele lor sunt vrednice de crezare... deci știu, deși n-am întâlnit pe niciunul din ei... știu că e de la Dumnezeu fiindcă mi-a și șoptit o vrăbiuță, ori mai multe vrăbiuțe... deci îi cred din sursă sigură... nu numai după roade îi cred... dar nu vă e clar vouă citind Cuvântul lui Dumnezeu unde anume șade dreptatea, Adevărul, Dragostea și Smerenia? nu vă e clar că Dumnezeu nu minte niciodată? nu vă e clar că e sfânt? păi, peoi, poi citiți și veți constata și singuri că eu din texte m-am lămurit cine minte și cine nu... că uite, eu mă mir că de atâta vreme abea Andrei s-a găsit să recunoască Adevărul și să creadă în El...și mie îmi pare astfel că restul precis or fi murit ori că sunt prinși în matrix... ori le e frică de ceva... ori cineștie de ce tac mâc cu toții. Or poate om fi un popor de muți că doar la noi orice e posibil... deci de ce mă mir?

Ce o sa facem noi, pai o sa ne rugam lui Dumnezeu sa credem in continuare, ca si pana acum in BOR, singura adevarata si pazita de Dumnezeu..lovita pe ici pe colo, ba de sectari, ba de rau voitori...dar protejata intotdeauna...asta cu certitudine!

dar dacă lepădați Cuvântul lui Dumnezeu la nimic nu o să vă folosească... decât așa că o să aveți cu cine să vă îngâmfați în gândul inimii voastre zicând că iată, noi avem tată pe BOR...

Mie poate sa nu imi fie clar nimic, dar stiu ca exista credinciosi ortodocsi ca nimeni altii ( si aici e de la sine inteles ca si mireni, si clerici si tot ce vrei), in care " sade" Dreptatea, Adevarul si Smerenia...cum nici nu iti poti imagina tu...cel putin in aceste momente!

ba îmi imaginez și așa e, sunt foarte mulți credincioși în BOR cu mult Har și bineplăcuți lui Dumnezeu... sigur trebuie să mai fie măcar unul pe undeva... că Stăniloaie a murit, Ilie Cleopa a murit, s-a mai dus și monahul cel orb cu fața ce strălucea ca soarele... poate doar pe la Negru Vodă sau pe la Techirghiol sau sus pe Caraiman mai este câte unul doi... care mai mișcă... atâta mai avem... îi numeri pe degete...

că restul văd că nu au nici o atitudine, nu sunt vii, n-au trăire, n-au prezență... li s-au înnecat corăbiile în atâta știință... dar o să se dezmeticească ei... că citind Cuvântul lui Dumnezeu n-ai cum să eviți întrebarea? și va trebui să mărturisești de unde e Cuvântul? trimis de la Tatăl sau e de la mamona și moloh? și atunci să vezi dumneata, cum devine BOR pentru unii mumă iar pentru alții ciumă... dar uite că pentru mine BOR deși îi cred pe pucioși și că e Sfântă Cetatea Noului Ierusalim, BOR a rămas așa ca o mamă bună, aceia care nu leapădă Cuvântul lui Dumnezeu, că altfel nu-i cunosc... fiindcă nici CLD nu-i cunoaște, și atunci de unde să-i cunosc eu?

Doamne ajuta-ne...si ne lumineaza mintea!

... ca să nu pierim, ori vorbind ori tăcând, căci iată că mult este decând am uitat ca să trăim ceea ce ar fi trebuit să trăim... dat de sus... neprihănirea și smerenia în toată puterea dragostei... Lui Dumnezeu.

Că noi, tot mereu tot broscoi... fiindcă prea ne place să cântăm toată seara pe lac: joac, joac, joac... crezând că râsul îngrașe... poi ce, atunci plânsul slăbește? uite că spun sfinții că este și un fel de plâns care îngrașe... am impresia că e plânsul acela când realizezi că ai pierdut dragostea cuiva... ori când plângi de dor... dar firește că nu de dorul păcatelor.