[quote=andra_forscorpio;212582]"Sa inteleg ca tu numai de aia nu-ti omori parintii, ca te pedepseste cineva " topcat


Vezi tu, noi gandim total diferit... Eu am dat un exemplu daca voi chiar nu credeti in Dumnezeu, nu il considerati pacat, nu considerati nimic ca fiind pacat. O vorba am pentru tine...omul este mai mare daca sta in genunchi decat daca sta in picioare...asa ca pune-te in genunchi si roaga-te si vei fi mai mare decat noi toti !!!! Nu mai cauta argumente contra lui Dumnezeu, cauta raspunsul pe care inca nu l-ai gasit pentru ca in starea in care te afli esti foarte departe de adevar ! Nu mi-as omora parintii pentru ca ei mi-au dat viata cu ajutorul lui Dumnezeu. Dar pe tine ce te opreste sa o faci ? Ca doar pentru tine nu exista pacat ! Imi vei spune poi ei mi-au dat viata, nu am de ce sa ii omor ! Si vei simti in tine primul lucru dat de Dumnezeu IUBIREA ! Si iubirea o negi?... Si natura o negi? Natura e insasi Dumnezeu !!! Oriunde mergi, oriunde privesti il vezi pe Dumnezeu dar esti prea incuiat in gandurile tale cele rele ca sa iti dai seama de asta ! Doamne ajuta ![/QUOT

O intrebare care eu o consider de bun simt este: ce poti afla despre crestinism scrutand informatiile istorice, filozofice si chiar teologice referitoare la el? Raspunsul e: nimic. Fiindca raspunsul la ceea ce reprezinta crestinismul ne poate fi dat in mod direct prin credinta si in mod mediat prin teologie si practica crestina. Mai este un aspect, care il vad oarecum suspect. Ce este cu aceasta incercare de convertire a celorlalti. Parintele Steinhardt ne avertizeaza asupra acestei tendinte de a propovadui. Si implicarea directa in mantuirea altora. Dar de multe ori ne arogam o pozitie de-a dreptul apostolica si tare imi e ca ne luam angajamente care depasesc ceea ce ar reprezenta orizontul nostru de participatie la indreptarea "raului din lume" Revenind la prima parte a raspunsului meu, plecand de la aceasta interogatie, vedem clar ca nu putem argumenta credinta si nu putem imparti noi credinta. Astfel incat trebuie sa intelegem ca nu e de nasul nostru convertirea in sine a unui frate. E o taina, e un mister, noi cel mult putem fi niste martori al acestor schimbari, sa zicem, putem fi niste instrumente. Bineinteles ca asta a degenerat in ceea ce numim crearea unei viziuni de tip separatist. Falsul conflict stiinta-religie de exemplu. Pai trebuie acuzat acest mod autist de a vedea lumea, modul autist sectar chiar, de a vedea desavarsirea incepand si terminand cu propria persoana. Acest mod de a gandi, ne tulbura mai ales ca vin din zona in care libertatea cel putin in mod declarativ se afla pe buzele oricarui crestin.
Deci un discurs pur teologic si un aplomb de tip paulinic, ma tem ca nu reprezinta raspunsul. Si de ce nu va faceti datoria doar de a spune, asta e esential. A convinge frizeaza zona satisfactiei lucrului bine facut. Dar nu vazut, ca o conlucrare, ci mai mult ca un produs al propriei persoane, supra-entuziatmata de experienta comuniunii. Imi aduc aminte ca in perspectiva crestina, un bine impus nu e bine deloc, e chiar rau! Se incalca libertatea celuilalt. Pai ce, Dumnezeu nu stie ce e bine pentru fiecare? Ba da! Ne impune, ne converteste cu forta? Nu! Dar cu siguranta foloseste limbaj comun cu noi. Si mi se pare ca este o problema de limbaj, de neadaptare la cel din fata noastra. A trage prea mult pe turta teologica e o eorare mai ales in fata unor interogatii de tip evolutionist, ca sa ne rezumam la exemplul actual. Pai clivajul se adanceste in acest mod. Si nu rezolva, mai nimic.
Nu mi-o luat in nume de rau, dar poate nu e de competenta noastra duhovniceasca,a reusi fapte de genul acesta! Zic si eu... Cine stie