Am citit ceva interesant, scris de Un calugar rus cred, Lazar Puhalo, cartea se numea "Sufletul, trupul si moartea", foarte interesanta.
Acest calugar spunea ca sufletul nu este prizonier in trup, ca intr-o inchisoare si anume ca mantuirea se face impreuna, sufletul si trupul vor fi judecate amandoua.
Este logic, pentru ca avem neputinte si sufletesti si trupesti.
Mai zice ca in Talmud era o parabola: un stapan avea slugi de paza la o livada unul schiop si altul orb. Cand au dat primele roade, slugile de pofta au vrut sa manance. Orbul l-a luat in carca pe schiop, cel din urma ii indica unde sunt fructele si le culegeau.
Cand a sosit stapanul, a observat ca lipsesc primele roade si i-a intrebat pe slujitori. Orbul a dezmintit spunanad" cum as putea eu vedea sa le culeg?" asemeni schiopul a zis "cum as putea eu merge sa le adun?".
Stapanul insa a inteles ce s-a intamplat, dar nu se specifica daca i-a pedepsit.
Vedeti ca in toate religiile exista credinta in judecata de apoi, mai vag descrisa sau mai limpede.
Cert este ca nu trebuie sa dispretuim trupul caci noi vom fi inviati si in corpul nostru, bineinteles ca transfigurat, fara necesitati biologice probabil.
Mai vreau sa va spun ca nu trebuie sa ne temem de moarte ci sa fim senini la suflet in asteptarea Mirelui Ceresc.
|