Citat:
În prealabil postat de ovidiu-s
Revenind la exemplu femeii care a dus o viață desfrânată, personal nu cred că e vorba de o pocăință sinceră. De obicei, cu trecerea timpului acești părinți încearcă șă își transfere propriile refulări asupra copilului. Adică mama va încuviința tacit, sau va protesta doar formal atunci când are o fată tânără, la viața păcătoasă pe care aceasta o duce. (adică o gândire de genul: distrează-te fata mea că numai o viață ai și numai o dată ești tânără, vei avea mai târziu timp să te îndrepți, cum am avut și eu. Aventurile tale îți pot folosi și mai târziu, așa vei învăța să "te iubești" când vei întâlni bărbatuil care să îți fie soț, și să vă bucurați împreună unul de celălalt)
Să dea Dumnezeu ca în cazul cuplului de mai sus să fie cum spui tu. Cred însă că asta se va realiza numai dacă pocăința părinților este într-adevăr sinceră, nu una de suprafață, generată de îmbătrânirea fizică, de trecerea timpului și doar de nevoia fostei desfrânate de a duce o viață normală de cuplu căsătorit.
|
Am citit cu mare uimire aprecierile acestea atat de pline de siguranta la adresa unor persoane despre care cunoastem atat de putine informatii. Cate presupuneri acuzatoare si cat de grave la adresa unor oameni care ar putea sa fie cu frica lui Dumnezeu, curati si indepartati cu totul de ce a fost in trecut. Si chiar daca n-ar fi asa, nu pot sa remarc decat ca, intr-adevar:
Citat:
În prealabil postat de ovidiu-s
Noi nu avem dreptul să judecăm pe nimeni. Spune Biblia despre cei care s-au întors la viață cu adevărat și despre cei ce judecă:
Romani 14.3-4 "fiindcă Dumnezeu l-a primit.
4. Cine ești tu, ca să judeci pe sluga altuia?
Iacov 4,12 "Unul este Dătătorul legii și Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască și să piardă. Iar tu cine ești, care judeci pe aproapele?"
|