Domnule, ce sfintzi sa ne trimita cand noi avem si sunt prea destui acestia, si doar ca am citit cateva randuri din Parintele Cleopa si m-am cutremurat de stadiul de leguma in care ma aflu (nesimtzirea mintzii spre moartea sufletului, sau invers). Am stat o clipa si m-am gandit cum la evrei le-a cerut Dumnezeu sa nu pacatuiasca doar in fapta, si sa curetze vazduhul mai mult prin poruncile legii pe care le fac inca de mici, din anii tineretzii... faptelor, si apoi m-am cutremurat la gandul ca acestia n-au biruit si fara chemarea lui Dumnezeu li se cerea sa nu iasa cumva la lupta cu patimile babilonului ca vor cadea ca mushtele iar apoi Domnul Iisus Hristos a venit sa ne invetze mai mult, la lupta cu patimile din fasha, cu totzi copii din inima si minte ai uraciunilor pustiirii si libertatzii. Astfel incat ca dupa ce am citit putzin de la acest parinte, mi-am cam dat seama in ce trandavie obosita ma situez si cam cum ies eu defiecare data cu coama zbarlita la fiecare problema, gata de o lupta spurcata, la lupta cea rea. Adica de data asta no coment si practic noi avem sfintzi destui, dar cine poate sa-si rupa zilnic din timp sa-i si asculte, sa-i accepte in viatza lor. Deci ce ar trebui sa vezi la un calugar? Lupta lui nu e ca a noastra si fapta lui nu o potzi deslushi. Daca cei ai lui Dumnezeu cad, evreii, apoi creshtinii, desi toata ziua lucreaza lucrarea Sa, dar apoi noi, niste amaratzi de forumisti. Si am citit cum a increstinat calugaritza pe dracul prins la clopotnitza, frumoasa intamplare. Chipuri obosite, chipuri amarate, chipuri trandavite si ganditoare care au uitat de lucrare. Paza mintzii, cam ca si cum scopul cel bun ar avea grija de toate mijloacele sa fie realizat pentru Dumnezeu Iisus. Teoria e frumoasa ca intotdeauna iar in practica nici macar nu ne incepem, vorba lui Nichita.
De ce ar trebui sa faca calugarii ceea ce ar trebui sa stim sa facem si noi?!
|