Credinta ne diferentiaza de lumea animala, fiind caracteristica numai existentelor personale. Credinta, insa, asa cum o percepem astazi, este mai degraba o consecinta a umanitatii cazute in pacat, decat un dat ontologic.
Ingerii, diavolii, Adam si Eva, au avut o relatie personala directa cu Dumnezeu. Credinta lor reprezenta o certitudine, datorata acestei intalniri nemijlocite cu Dumnezeu. Chiar si asa, aceasta credinta, nu i-a ferit de cadere.
Dupa caderea in pacat, "vedem ca prin ghicitura", deoarece creatia a devenit intrucatva opaca, simturile noastre trupesti si sufletesti de asemenea, astfel incat, abia acum incepem sa afirmam necesitatea si rolul credintei, pe calea cunoasterii lui Dumnezeu. Paradoxal, mai lucratoare a devenit credinta oamenilor, dupa cadere. Marturie ne stau toti dreptii Vechiului Testament, Sfintii Apostoli, Sfintii Mucenici si Marturisitori si Sfintii Cuviosi.
|