Nu stiu daca u un lucru bun sau nu sa spunem minunile care s-au facut cu noi, dar daca totusi voi ati fost asa sinceri, am sa ma confirm si eu.
Acum fo 3 ani am avut o tuse care nu mai trecea. M-am dus la doctor, mi-a facut o radiografie si de obicei ti le da repede. Pe mine m-au pus sa astept si au chemat-o pe doctorita. dupa ceva timp mi-a inmanat-o si cand am intrebat-o daca e OK, mi-a raspuns ca nu prea. Sa ma duc cu ea la doctorul care mi-a dat trimitere. Doctorul care a vazut-o nu a vrut sa-mi zica ce am pentru ca nu poate stii, mai trebuiesc investigatii.
Apoi m-au trimis la tomograf. Imi spusese cineva ca daca e ceva grav or sa ceara sa-mi faca o injectie cu substanta de contrast (ceva iod in sange) pt a vedea mai bine. Dupa ce mi-au facut tomografie, m-au intrebat: operatiunea a luat sfarsit continuam daca doriti sa facem si cu subtanta de contrast. Inutil sa spun ca am simtit atunci cam cum se simte o randunica cand o prinzi. Si totusi am intrebat: daca stiti ca e boala aia urata continuam, daca nu sunteti sigura nu mai ma iradiati. Iar doctorita mi-a spus ceva de genul: oricum, daca trebuie ai sa te mai intorci tu. Si mi-a dat plicul cu rezultate sa ma duc la doctorul care coordona investigatiile.
Seara nu am mai avut liniste si am citit in el: 2 noduli de aprox 1cm diametru.
Apoi a mai urmat branhoscopie, cand iti baga o camera in plamani si colecteaza de acolo celule..... si alte analize de tot felul.
Dupa toate astea doctorii nu stiau ce am. Eu credeam ca stiu dar nu vor sa-mi spuna, si-i intrebam: oare e d-ala uratu'? Ei, Fereasca Doamnezeu, speram ca nu e, ca esti prea tanar... Nu mai pune si tu raul inainte.
Urma operatia pentru biopsie.
Nu mai zic ca in tot acest timp nu am putut sa dorm nici eu nici sotia cam 10 zile. Dormeam asa, speriati, cateva ore.
Si am fost la biseria, la Sf. Elefterie. Eu am stat pe randul din partea dreapta, sotia pe cel din partea stanga. Era jale, jale, eram vineti la fata amandoi.
Si cum ma rugam eu, toata jalea mea, supararea si durere de fo 10 zile intr-o clipa a disparut instant. A fost un moment in care n-am mai simtit durere, suparare nimic.
Daca bagi penita unui stilou intr-o picatura cu apa, apa se albastreste instant. Asa am simtit si eu instant ceva ce a totpit toata jalea. Ceva instant ca o scanteie care a durat cam o jumatate de ora pana s-a stins.
Atunci putea sa-mi zica orice doctor: pai o sa mori. Ei si? Nu ma mai durea. Parca nici nu ma mai interesa. Si pana sa iesim din biserica, inainte sa-i povestesc sotiei mi-a spus ea mie, si ea patind acelasi lucru.
Apoi da, dupa o jumatate de ora am luat-o din nou cu jalea. Ca deh, la nadejdea mea de caine...
Dupa care in 2 luni de zile incepusem sa fiu mai bine, se mirau doctorii ca ma vindec atat de repede...
Si ca incheiere imi amintesc de ce zicea capatana lui Macarie:
<<noi, ca cei ce nu am cunoscut pe Dumnezeu, macar putin suntem miluiti, iar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu si S-au lepadat de El si nu au facut voia Lui, dedesubtul nostru sunt.>>
|