Citat:
În prealabil postat de annajanette
Interesant, cum ai primit raspunsurile ne poti da un exemplu? Nu de alta dar vreau sa vad cum comunica Dzeu cu noi.
|
Scuze de intarziere.....
Unul din exmple:
Pentru ca aveam informatii despre credinta de la parinti, dar nu stiam mai nimic, am incercat sa aflu. Dar in perioada de la inceput predominau inca intrebarile pe care toti si le pun: "de ce se intampla cutare" "de ce mi se intampla mie" "de ce nu se intampla asa si asa" si asa mai departe o groaza de "de ce?".
Mi-am adus aminte ca cineva imi oferise o carte "Cu durere si dragoste pentru omul contempran" - Paisie Aghioritul, si pentru ca nu ma consider chiar un dinozaur :) m-am gandit ca imi este adresata mie "omul contemporan". De obicei inainte sa citesc o carte o deschid aleator si citesc un fragment sa vad daca ma prinde. Evident ca fragmentul citit a coincis perfect cu intrebarea care ma framanta atunci cel mai mult. Stiu, toti spun ca e coincidenta... o coincidenta, doua, trei sau zece accept si eu... dar cand coincidenta aia e urmata de cel putin inca 100 de coincidente, adica nici o intrebare fara raspuns, eu m-am lasat convins ca raspunsurile vin din alta parte. Pentru ca in fiecare zi eram nedumerit de cate ceva alergam mereu la carte. Apoi de curiozitate am cumparat toata seria, si era la fel! Am mai gasit apoi si altele dar tot din sfera religioasa ortodoxa.
Am incercat si cu alte carti de filosofie, sau ale unor ganditori recomandati de prieteni dar dupa ce citeam ma trezeam cu alte zeci de intrebari pe langa cea initiala. Multi dintre ei contrazicandu-se pe ei insisi sau unii pe altii, asta n-am gasit intre Sfinti.
Dupa ce am avansat (nu in sporire duhovniceasca ci doar in cunostinte despre ortodoxie si dumnezeu) se intampla sa gasesc raspunsurile la oamenii din jur, dar cel mai important ca fara sa intreb.
Si in ambele cazuri - cititul si convorbirea cu cei din jur - raspunsurile erau extrem de promte! Nu trebuia sa citesc un fragment intreg, si pe oameni nu trebuia sa-i intreb. Vorbeam in gandul meu cu Dumnezeu de genul: "Doar nu vrei sa spui ca..." "Vrei sa zici ... asa... si asa...." si apoi auzeam brusc raspunsul. Eu m-am speriat usor...
Este probabil ca in tot timpul raspunsurile au fost in fata mea, dar nu am putut sa le vad decat cand am facut un pas spre Dumnezeu.