Citat:
Īn prealabil postat de ory
Hai ca mi se pare hilara treaba cu aghiazma catolicilor care se altereaza, am mai auzit si eu o placa asemanatoare despre o aghiazma ortodoxa, pe motivul preotului nevrednic. Superstitii, bine-nteles, si prejudecati de-a celor impatimiti sa le creada, sau chiar sa le accentueze, aplecati spre o habotnicie iluzorie.
Asadar, la intrebarea , la cine se aprinde Sf. Lumina si la cine se intoarce Iordanul indarat, iti voi raspunde din ceea ce am aflat prin alte parti si am mai si citit, si nu este vorba de Biserica Ortodoxa Romana, asta ca sa nu crezi ca afirmatiile-ti pot fi cele mai legitime. Deci, din acest punct de vedere, cel mai mare adevar considera ca-l detin Biserica Rasariteana, respectiv, biserica Ruseasca sau altele ce tin calendarul Iulian. Deci, din punctul lor de vedere si ortodoxia pe stil nou este ratacita, asa cum Bor considera rataciti catolicii. Si asa mai departe...
Deci, la capitolul ; " iubiti-va aproapele ... ", nu gaseste nimeni dogme pentru implinire, caci pentru ura si dispret vad ca se tot gasesc.
Si acum revin cu intrebarea, dar fara sa oftez, draga Antonia ; care este " dreapta credinta ? "
|
Sincer cred si eu dupa ce m-am informat ca aceia care au pastrat credinta ortodoxa fara modificari aceia pot spune ca tin dreapta credinta. Corect este sa vedem unde s-a gresit si sa mai reparam ceva daca se poate, nu sa ne afundam in greseli si mai mari.
Nu putem sa ne indreptatim la nesfarsit si sa sustinem ca schimbarea calendarului e caracteristica dreptei credinte. E o manevra ecumenista, ce sa mai vorbim! Un patriarh greco-catolic ne-a incaltat si cu asa-ceva. Ma doare cand stiu ca in calendarul pe stil vechi e cruce rosie, iar eu ma uit ca bovina in calendarul pe stil nou si ma bucur ca nu-i sarbatoare si pot sa lucrez.
Iar Dumnezeu a lasat mai multe semne si minuni care adeveresc ca acela e calendarul corect ( pe stil vechi).
Daca toti oamenii ar avea drept tel suprem mantuirea, atunci ura n-ar trebui sa existe.
Politicul si economicul (uraciunea pustiirii) s-au asezat unde nu se cuvine si au mentinut vrajba pentru a-si atinge interesele. Noi, cei de pe stil nou din Romania, care am acceptat deja un compromis ecumenist suntem foarte vulnerabili. Credinta noastra e slabita, trebuie sa recunoastem. Dac-o mai diluam, ramane apa chioara.
In timp ce in trecut fugeau calugarii de ranguri ierarhice preferand pustiul, ca sa se poata ruga si sa se fereasca de ispite, astazi totul se petrece intr-un mod ciudat, influentat de
politic si de economic.
Pacatele noastre atrag pedeapsa, iar oamenii timpului nu mai pot lua cele mai intelepte hotarari. Si suntem vinovati cu totii. Din aceasta brambureala
scapa cine poate.