[windorin]

Cand vorbim despre trup si suflet, este de mare trebuinta a vorbi si de harul lui Dumnezeu, care plineste toate neputintele.
Altfel, nu se explica ritmul de vietuire al multor calugari, care au o viata ascetica deosebita. Daca un om din lume ar duce viata unui asemenea ascet, in cateva zile s'ar usca si ar pati multe (pentru ca nu ar imbina puternic si cu rugaciunea).

Un parinte imi spunea, odata: "Postul mai aspru, fara rugaciune, face ulcer.
Insa postul aspru cu rugaciune si nevointa intru dragoste nu aduce boala stomacului."

Fiecare are puterea lui, taria lui, slabiciunile lui, darurile lui, talantii lui, pacatele si bolile lui.
Nu vom ajunge la capat, daca vom cauta numai cauze si efecte. Fiecare persoana este o cu totul alta istorie.

Esential este a manca neincetat cat mai sanatos cu putinta, cat mai natural si cat mai cu masura.
Postul poate fi si mai aspru, atunci cand ritmul zilnic ne permite o imputinare a hranei.

Alimentatia sufletului este insa, de multe ori, trecuta cu vederea.
Citim un cuvant folositor, ingenunchem putin, citim o scurta rugaciune, luam in mana o carte de literatura universala buna, apoi vedem un film odihnitor sau amuzant, mai iesim si pe afara, o plimbare prin parc, o iesire la munte, un pelerinaj pe la manastiri vechi, cateva zile pe la tara, ceva vreme petrecuta la curte, dar si in casa, ceva ordine prin lururi, putina muzica, de orice fel, dar odihnitoare si placuta, apoi mai ingenunchem putin, privim o icoana, iar mai luam o carte, viata unui sfant/parinte, citim o poezie...