[windorin]

Cautand un cuvant frumos, am dat peste o predica rostita de Parintele Emilianos de la Manastirea Simonos Petras.

"Barbatul ar trebui sa tina minte ca sotia i-a fost incredintata de Dumnezeu. Sotia sa este un suflet pe care Dumnezeu i l-a dat, si pe care intr’o buna zi va trebui sa-l dea inapoi. El isi iubeste femeia asa cum Hristos iubeste Biserica (Efeseni 5,25). O ocroteste, ii poarta de grija, ii da incredere, indeosebi cand este tulburata sau cand este bolnava. Stim cat de sensibil poate fi sufletul unei femei, pricina pentru care Apostolul Petru ii indeamna pe barbati sa-si cinsteasca femeile (1 Petru 3,7). Sufletul unei femei se raneste, este adesea marunt, schimbator si poate cadea dintr-odata in deznadejde. De aceea, barbatul trebuie sa fie plin de dragoste si gingasie, si sa faca din ea comoara sa cea mai de pret. Casatoria, dragi prieteni, este o barcuta care pluteste pe valuri si printre stanci. Daca o scapi din grija chiar si o clipa, se va scufunda."

Cat de minunat este barbatul care poarta de grija sotiei lui !

Am vazut insa ca ratiunile din familie se schimba.
Sotii nu mai poarta de grija sotiilor, iar sotiile nu mai suporta sa li se poarte de grija.

Cu toate acestea, Parintii Bisericii marturisesc neincetat grija barbatului fata de femeie.
Astazi insa, femeia este parca singura care poarta de grija... de barbatul ei, de copii, de casa, etc.