[vsovivi]

"Postul ocroteste orice virtute. Postul te invata linistea si el precede celelalte fapte bune." Sfântul Isaac Sirul

dar Postul cel de 50 de zile de acum sau altele, de L,M,V sau atunci când sunt rânduite prin sfinți, ele înseamnă:

nimic, nimic, nimic cu puțină rugăciune sau dacă nu reziști atunci cu pită și apă sfințite căci a te împărtăși cu Dumnezeu niciodată nu e oprit decât dacă ai cannon expre dat în sensul ăsta de la duhovnic...

și acest nimic înseamnă nici o grijă pentru ce veți mânca sau ce veți bea sau ce veți îmbrăca de lux sau pentru case aristocratice sau cu gândul la bairamurile și barbequlul de după post... ci nemaipăcătuind și nemaislujind intereselor viclene și rele ale „dulciurilor” dragostei, ale rânjetelor că ne-ar surâde mereu niște noi prilegjuri privilegjuri ale păcătuirilor, scăpați de frica zilei de mâine sau de pătrarul următor al zilei ca să ne putem liniști desăvârșit spre a ne scoate din mândrie și îngâmfarea căderii deadreapta prin prezentarea mereu a vrednicie noastre înaintea oamenilor, că postim ori că nu postim ori alte griji „vrednice”... așa ca un chip al unui om îndoielnic lenectual ispistețit... deci trebuie să ne hrănim cu răbdare, răbdare, răbdare de sus și rugăciune... și nimic mai simplu... că dacă nu ascultăm și nu răbdăm atunci să vezi ce coșmar că trebuie să căutăm tot felul de produse agricole sau vegetariene și să facem așa ca italienii paste peste paste și pițe de post și cu ele o să ne săturăm și îngâmfăm mai rău ca înainte mâncând toate plăcințile și gogoșile și bând ca rațele tone de apă...

Dar dacă nu poți să postești cu răbdare și rugăciune atunci postește cu tăiere din mâncare și voirea care nu ascultă, și astfel de fiecare dată când mănînci împarte porția ta de mâncare la cei prezenți și mănâncă mai puțin decât îți revine ție cu o firmitură, chiar dacă lor nu le dai nimic fiindcă lor nu le trebe că au și ei porțiile lor... firmitură pe care nu o arunca la coșul de gunoi... și ai să te folosești cu siguranță... dacă dă Dumnezeu... că fără El degeaba postești că atunci când postești de capul tău atunci sigur te mândrești... iar dacă se amestecă patimile și păcatele cu rugăciunea atunci biruiesc patimile... iar cu amestecul ăsta toxic nu te poți prezenta la Dumnezeu căci acolo în rai la Dumnezeu, este interzis păcatul.

Deci nu uitați că a posti e cel mai simplu și așa poți lupta cel mai bine ca să plinești ce ți s-a cerut, lucrul tău... fiindcă foamea și moartea și setea și durerile trupului sunt singurii tăi prieteni trupești aici în valea plângerii... alți casnici îți sunt dușmani.

Dar cumpătare! cumpănătare! că nimeni nu ți-a cerut să te sinucizi ci să dobândești mila milostivirii Domnului făcând și tu asemenea Lui...

Și mă iertați că mi-am dat de la sfinți un sfat pe care vi l-am făcut public... nu ca să zică cineva că eu așa țiu, că ce mai știu eu cum țiu, păi așa cum îmi dă Dumnezeu, dar măcar să știm teoria, să nu zică cineva că nu știa teoria... iar practica cu milă multă de neputința omenească... fiindcă așa zicea păr Arsenie Boca, Trâmbița nr 3...

Iar cei tari în credință, poi aceia nici nu mai au pentru ce să postească. Deci ei pot mânca orice, că toate sunt ale lui Dumnezeu, dar măcar dacă vin undeva la cei slabi, la cei asemenea mie, atunci să postească măcar un pic numai și pentru faptul de a nu mă sminti pe mine păcătosul și puțin credinciosul... că dacă eu văd că cineva nu postește atunci cred că și eu sunt tare în credință și nu mai are niciunrost să postesc doar eu ca fraierul... și mâncând apoi mă îngâmf și apoi păcătuiesc căzând în final în toată ușurătatea îndoielilor lenectuaului ispistețit ce se crede desăvârșit și mântuit dacă nu chiar mântuior... căci doar e sătul... sătul de atâtea și deci nemulțumit când sățietatea ar trebui să te mulțumească, dar se pare că unii sunt sătui mereu de câteceva...

deci milă pentru sore și frați creștini... ca să nu le răniți cugetele lor prin dispreț ori prin osândire...