Ana, probabil nici unul dintre noi nu se face suficient de bine inteles, iar asta e semn rau din cate-mi dau seama. Daca vorbim de iubire, nu putem fi incisivi! Iar tu...
Ipocrizia are atatea forme ca de cele mei multe ori nici nu realizam cat de mult ne caracterizeaza! No offence! Vorbesc despre mine!!
Nu-ti propui sa salvezi suflete? Hm! Pai cum ramane cu lupta impotriva avortului??? Eu personal am fost salvat de la moarte de cel putin 4 ori. La randul meu m-a invrednicit Dumnezeu sa fiu uneori la momentul potrivit in locul potrivit!
Sinceritatea? Daca eu sau altcineva ti-ar spune sincer un adevar crud, sunt mai mult decat convins de reactia ta! Si mi se pare normal: toti suntem extrem de... sensibili!!!
Cainta NU vine la cei slabi in credinta. Si totusi eu nu-i fac ipocriti, ci doar superficiali!
Pacatul? Ce e pacatul? As vrea sa cred ca poti sa-l definesti, dar iarasi spun: vorbim vorbe!!
Dumnezeu ne pozitioneaza diferit, iar daca eu vad curcubeul din zona mea, la tine poate sa ploua cu fulgere in acelasi moment. Eu dau slava Lui Dumnezeu pentru priveliste, iar tu blestemi vremea rea care te tine in casa! Cainta este o revelatie care la unii nu apare niciodata, pentru ca s-au obisnuit doar sa blesteme si niciodata sa se bucure! (Sper sa intelegi ideile si ma refer la modul general prin care omul "vede" relatia cu Dumnezeu).
Adevarul este... relativ. El nu-i al meu si nu-i al tau, ci al Lui Dumnezeu! Iubirea, insa, este la indemana noastra, a tuturor. Ea se traieste si se asuma, nu se...impune!