[mariamargareta]

174. Antihristul şi vremea lui (II)

A venit şi vremea de apoi, vremea zilelor de pe urmă, dar ziua Domnului încă mai întârzie, deşi vremea s-a scurtat, şi este vremea de sfârşit, şi vine vremea cea mai de pe urmă, şi este vremea de pe urmă :
“... Iată vremea zilelor de pe urmă. Veniţi, tată, la Mine,...” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 8 iunie 1958)
“... Scrie, Verginico, oftarea Mea cea din inimă, că adâncă rană am, că vine ziua cea de apoi, căci vremea de apoi a sosit, dar ziua Mea nu a venit, ca să-i cer socoteală creştinului de venitul muncii sale.”[...]“ Mai bine vă zic vouă, măi creştinilor, pentru că vremea s-a scurtat: împăcaţi-vă cu Dumnezeu,[...]” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 20 ianuarie 1963)
“ Fiilor, întăriţi-vă, căci călătoria voastră este pe sfert, călătoria voastră este scurtă, căci vremea s-a scurtat. Copiii Mei, vom călători şi vom lăsa case şi vei lăsa femeie şi vei lăsa copii.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 27 octombrie 1965)
“... Este vremea de sfârşit şi nimeni nu se va mai învrednici ca să-ţi facă ţie bine,[...]” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 14 ianuarie 1966)
“ Fiţi credincioşi şi lucrători până la vremea cea mai de pe urmă.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 10 martie 1971)
“... Este vremea de pe urmă şi nu se ştie aceasta,[...]” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 19 ianuarie 1975) “Astăzi e vremea de pe urmă şi sunteţi rugaţi să fiţi ca şi cum nu aţi fi căsătoriţi. Fiţi pregătiţi.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 15 octombrie 1976)
Dacă în 20 ianuarie 1963 se spunea că ziua Domnului nu a venit, în 1973 suntem anunţaţi că Domnul Iisus Hristos a venit ca în vremea sfârşitului (venirea Lui în trupul Verginicăi este deci o repetiţie generală a zilei judecăţii obşteşti), ceea ce nu este adevărat, deoarece venire lui Hristos a fost proorocită a fi întru cea mai înaltă slavă:
“ A venit Domnul Iisus ca în vremea sfârşitului, să unească cerul şi pământul.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 21 iulie 1973)
Apoi îndată ni se promite că vine vremea ca trupul Verginicăi să fie folosit de toţi ca un telefon, ca să vorbească prin ea oricine ar vrea să converseze cu Domnul din ceruri. (Deocamdată, numai un cerc restrâns de apropiaţi îi puneau “Domnului” tot felul de întrebări stupide, de genul “dacă să-şi vândă vaca” sau “dacă să-şi mărite fata”, iar “Domnul” le răspundea generos, folosindu-se de gura trupului adormit al Verginicăi). Iar Verginica chiar dacă va muri, va fi în viaţă, dar va părăsi locurile unde a stat şi nu va mai fi:
“... O, vine vremea, cum vorbeşte omul cu telefonul, aşa veţi vorbi voi cu Domnul. Vine vremea că trupul acesta va fi mânuit de toţi, ca să vorbească cu Mine. Va fi purtat în văzduh cu avioane, va fi purtat cu trenul şi veţi zice: „Unde e trâmbiţa Domnului?“. Şi va dori poporul acesta să o vadă, şi va zice că a murit. Şi nu a murit, e în viaţă. De ce? Că e scris că va părăsi locurile unde a stat, şi nu va mai fi.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 4 august 1973)
“Proorocia” aceasta atât de tehnică nu s-a mai împlinit. Visul Verginicăi de a fi telefon public sau de a se plimba prin toată lumea cu avionul, propovăduind “Cuvântul” la toată făptura şi trâmbiţându-le celor naivi că ea este telefonul prin care se poate vorbi (fără fise) cu Domnul, şi că ea este trâmbiţa care nu va muri, s-a frânt în anul 1980, când Verginica a murit totuşi de vie, şi a fost îngropată în cimitirul satului, la Glodeni-Vale.
Vremea este la sfârşit şi se în-cheie cu o singură cheie:
“ Fiule, nu mai e vremea la început şi nici la jumătate, ci e la sfârşit şi se încheie cu o singură cheie. Ascultă bine cuvintele de la Mine. Ascultă-Mă, creştine.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 14 februarie 1974)
Duhul de la Pucioasa recunoaşte indirect că el nu este Iisus în trup, Cel care era întrebat de ucenici ce şi cum să facă, ci este un duh care dă ucenicilor săi pucioşi ordine mascate în îndemnuri:
“ Ucenicii, pe vremea când eram în trup, se ţineau după Mine şi Mă întrebau de toate şi le spuneam. Dar acum, Eu te îndemn: Israele, fă ca Mine!” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 8 septembrie 1974)
Glasul numit de către pucioşi “Domnul Iisus - Cuvântul lui Dumnezeu” se coboară din cer în vremea de sfârşit, şi se coboară în chip nevăzut, dar auzit din gura lui Verginica:
“... Dacă vei căuta cuvântul acesta să-l vezi, vei greşi. Să-l vezi, e un lucru minunat la Domnul Iisus. Se pogoară în vremea de la sfârşit, nevăzut, dar auzit. De vei zice că e pe munte şi îl vei căuta, nu-l vei găsi. De-l vei căuta în trupul acesta, nu-l vei găsi, căci precum vezi trupul tău într-un vas cu apă şi îl cauţi vărsând apa, nu-l găseşti, şi greşeşti. Dar credeţi cuvintelor Mele, că sunt adevărate.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 1iunie 1975)
A doua venire a lui Hristos are loc chiar acum la poporul pucios, ca să împlinească acesta Apocalipsa, iar în vremea de apoi Hristos va veni iarăşi pe pământ, pentru a treia oară, ca să facă lucrare nouă:
“ Poporul Meu, am venit pentru tine ca să împlineşti ce este scris în Apocalipsă, că în vremea de apoi voi veni iarăşi şi voi face lucrare nouă, care nu a fost niciodată pe pământ.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 9 mai 1977)
În fine, în anul 1990 se pune punctul pe “i”, consemnându-se ba că vremea Domnului a venit, ba că acum vine, ba că se va arăta în curând:
“ Vremea Domnului a venit, a început şi se desăvârşeşte, şi tu încă stai murdar, mămică.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 27.11. 1990)“Vine vremea celei de a doua arătări a Domnului, oricât de greu îţi este ţie să crezi, poporule creştin din vremea aceasta,[...] şi despre vremea slavei lui Dumnezeu, care se va arăta în curând, căci vrei nu vrei, crezi nu crezi, a venit şi vremea aceasta, măi poporule creştin. [...] şi iată, vine vremea ca Domnul să-Şi anunţe împărăţia şi să aşeze Ierusalimul cel nou şi izvorul vieţii şi pomul vieţii, vine să facă ceruri noi şi pământ nou, aşa cum este scris, şi nimic nu se poate desfiinţa din Cartea Adevărului şi toate se împlinesc, poporule creştin.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 26.12. 1990)
Apoi se anunţă inevitabilul: “vine sfârşitul lumii”:
“ Vine sfârşitul lumii, măi creştine.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 26.12. 1990)
Vremea stă şi aşteaptă după pucioşi, ca să aibă ei timp destul ca să îndeplinească planul ce li s-a trasat de sus:
“ Caută cu dragoste împlinirea planului ceresc, şi pe toate celelalte lucrări ţi le voi face uşoare spre lucrat, căci iată, vremea aşteaptă pe urma noastră, iar Eu suspin sub aşteptare, iubitul Meu. “ (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 20.04.1991)
Vreme trece, vreme vine. A venit, este, dar trebuie să vină:
“Aceasta este vremea să se aşeze la loc împărăţia lui Israel. [...] A venit vremea să-Mi fac arătarea, prietenul Meu iubit. [...] Iată vremea aceea, iubitul Meu.[...] Vine vremea să aşez vremurile la loc,[...]” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 8-05-1991)
Vremea e târzie chiar şi pentru pucioşi:
“ Tot ce ţi-am dat de lucru, fii destoinic şi lucrează-le pe toate până la capăt, copil credincios al cerului sfânt, că vremea e târzie, copil iubit de Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 20-04-1991)