[mariamargareta]

174. Antihristul şi vremea lui (IV)

După o asemenea incursiune în mersul vremii înainte şi înapoi, iată că suntem anunţaţi că vremea s-a apropiat şi că este aproape. Adică, am ajuns de unde am plecat (v. Luca 21,8):
“ Iarăşi zic vouă: copiii voştri sunt lume, măi mămică, dar voi iubiţi sfinţenia, că vremea este aproape.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 21-11-1992)
Sinodul B.O.R. al anului 1993 este numit (la modul peiorativ) Sinedriu: Sinedriul din vremea Duhului Sfânt şi Sinedriul din vremea de pe urmă. De unde se deduce că vremea Duhului Sfânt este vremea de pe urmă:
“ O, sinedriule din vremea Duhului Sfânt, sinedriule al României Mele, iată-Mă prin cuvânt în foişorul tău şi al Meu. Eu sunt. Pace ţie! Am grăit mereu poporului Meu cel mititel pe care l-am ţinut ascuns de irozi şi de iude. De patruzeci de ani vin şi vorbesc în mijlocul lui şi îl înfăşor în duhul păcii şi îi spun: «Pace ţie, popor mititel!».” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 14-1-1993)
“ Iată Eu şi pruncii Mei şi ieslea cuvântului Meu, România! O, sinedriule din vremea cea din urmă! Nu ai cunoscut pe Cel ce vine; nu ai cunoscut, că nu ai vegheat la vreme ca să nu ţi se spargă casa, şi a venit furul şi te-a legat pe întuneric şi ţi-a prădat bogăţia cea de la Mine, dar Eu i-am cerut socoteală furului şi am venit înapoi la tine cu cele furate de fur, ca să ţi le dau înapoi şi să clădeşti biserica Mea cea dintâi.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 21-11-1993)
Oare aşa de puţin să fi lucrat Duhul Sfânt pe pământ, stând în letargie de la Cincizecime şi până la sfârşitul secolului XX, la apariţia Pucioşilor pe lume, şi abia atunci să înceapă vremea Sa, vremea cea de pe urmă?
Arhiereul Irineu Bistriţeanul este instigat ca să se împotrivească Sinodului B.O.R adunat în sesiunea de lucru din ianuarie 1993 şi să suţină cu curaj şi pe faţă “lucrătura” pucioşilor care “lucrează din cer peste România”. I se reaminteşte că vremea e târzie şi că vremea este a face Domnului (o surpriză “plăcută”): aducerea oilor ortodoxe într-un staul nou şi curat, numit Biserica Noul Ierusalim. I s-a promis că va birui lumea, dar Irineu a preferat să se biruie pe sine şi să defecteze , temându-se să nu ajungă prilej de sminteală şi de schismă în Biserică (deşi, oricum nu se punea problema schismei, îndată ce toate oile erau vizate ca să fie mutate dintr-un staul într-altul) :
“ Să nu te pleci de frica ispititorilor, să nu te ofileşti înaintea lor, căci curajul cel ceresc culcă la pământ şi risipeşte toată iscusinţa cea care iese de la oamenii necredinţei. Să crezi în tine, dar să crezi în Dumnezeu, căci Domnul este în tine, şi nu mai este vremea să Se lase biruit. Îndrăzneşte, Eu am biruit lumea, şi tot aşa este şi lucrarea ta. Ce-ţi poate face ţie omul? Eu sunt cu tine. Ce-ţi poate face omul când ai pe Domnul în faţa ta? Îndrăzneşte, vremea e târzie. Îndrăzneşte, că vremea este să lucrezi îndrăznind pentru viaţa oilor Mele, căci pe toate voi să le adun în staul nou şi curat, de nou Ierusalim, întru duhul făpturii Mele.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 17-1-1993)
Anul 1993 este un prilej pentru pucioşi ca să facă o nouă comunicare istorică: A venit vremea împărăţiei cerurilor pe pământ:
“ E vremea Scripturilor împărăţiei cerurilor pe pământ nou. E vremea să înceapă cerul cu România.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 12-6-1993) “ [...], căci a venit vremea împărăţiei cerurilor pe pământ, după cum este scris în Scripturi.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 20-6-1993)
Dar vremea e pe sfârşite şi chiar a îmbătrânit. Vremea espre sfârşit de timp, de unde se poate deduce printr-un raţionament simplu că şi timpul e spre sfârşit de vreme:
“ [...] că vremea e pe sfârşite, şi a îmbătrânit vremea aşteptând să crească înţelepciunea lui Dumnezeu peste oameni.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 21-11-1993)
“...dar poporul de azi trebuie să înţeleagă de la Tine lucrarea dreptăţii a toate, Doamne, că vremea e spre sfârşit de timp.” Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 2-08-2007)
Anul 2007 este un prilej pentru o comunicare epocală: la Pucioasa a început învierea morţilor! E drept că până acum n-a înviat nimeni, ba au mai şi murit vreo câţiva, dar promisiunea e, oricum, îmbă(rbă)tătoare:
“ O, poporul Meu de demult al Meu! Să ştii, tată, că a venit vremea Scripturii cea care spune că "toţi cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia, unii spre viaţă veşnică, iar alţii spre osândă veşnică, după cum a fost fapta vieţii lor"(Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 27-05-2007)
De fapt, la acest subiect pucioşii făcuseră între timp o rectificare a înţelesurilor temeiului corespondent din Biblie. Cică, drept este că la Apocalipsă s-a spus că morţii vor învia, dar învierea nu trebuia înţeleasă în trup, ci în grăire. Adică, odată cu venirea “Cuvântului” de la Pucioasa, morţii rămân morţi şi nu se scoală din morminte, dar se scoală duhurile lor în grăire, se scoală la grăit, şi grăiesc, şi tot grăiesc apoi de pe lumea cealaltă, celor rămaşi pe pământ. Este vorba aşadar de un fel de spiritism original, făcut la iniţiativa spiritelor şi nu a oamenilor, şi fără a mai avea neapărat nevoie de supervizarea şi intermedierea unei persoane consacrate numită medium:
“ – Venirea Ta, Doamne, e cale a sfinţilor Tăi spre oameni, că iată vremea despre care Tu ai spus că până şi morţii din morminte aud glasul Tău şi se scoală în grăire. Sfinţii Tăi şi mai vârtos îşi trezesc Duhul Tău din ei şi grăiesc ajutându-Te la zidirea împărăţiei Tale pe pământ şi în om.– Venirea Ta, Doamne, e cale a sfinţilor Tăi spre oameni, că iată vremea despre care Tu ai spus că până şi morţii din morminte aud glasul Tău şi se scoală în grăire.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 2-08-2006)
Antihristul Pucios cel nevăzut, necunoscut şi fără de trup îi mitraliază sistematic pe “credincioşii” lui cu cuvintele persuasive “Eu sunt cel ce sunt!”:
“ Eu sunt Cel ce sunt, şi izvorul râului vieţii sunt, şi adăp cu el pe cei însetaţi. Amin.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
“ Sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot. Sunt în cer şi pe pământ deodată [...] Eu sunt Alfa şi Omega, [...] Eu sunt Dumnezeu-Cuvântul, [...] O, Eu sunt cu cei credincioşi, sunt cu cei ce Mă iubesc [...] Eu sunt cu ei şi la ei.[...] Eu sunt Domnul Dumnezeul celor ce Mă aşteaptă să vin la ei şi să fiu cu ei,[...] “ (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Apoi, îi mitraliază cu cuvinte nimicitoare pe slujitorii Bisericii Ortodoxe Române. Aceştia sunt demascaţi ca fiind necredincioşi în “lucrarea” de la Pucioasa, păcătoşi şi nesupuşi. Ei nu se supun ecuaţiei “Cuvântul Pucios = Iisus Hristos” şi nu recunosc duhul proorociei care lucrează nestăvilit prin liderii sectei de la Pucioasa. Sunt greoi la înţelegere şi tari la cerbice. Sunt îngâmfaţi din prea multă cunoaştere a Scripturii. Nu vor să admită că Dumnezeu nu este numai în ceruri, ci şi pe pământ cu oamenii (dar nu cu toţi, ci numai cu unii – cu pucioşii adică).
“ Grăiesc acum slujitorilor bisericii neamului român. Vin din cer pe pământ cuvânt în ziua aceasta şi grăiesc vouă, celor necredincioşi puterii lui Dumnezeu, căci Eu am puterea aceasta ca să grăiesc vouă. O, numai păcatul din voi vă ademeneşte să nu vă supuneţi adevărului că Eu sunt acest cuvânt, care grăieşte cu voi prin duhul proorociei, aşa cum în toate veacurile a grăit Dumnezeu. V-aţi făcut greoi la înţelegere sau nu vreţi să înţelegeţi voi, cei tari la cerbice, că mărturia Mea este duhul proorociei. Aţi citit Scriptura ca să ştiţi ce scrie în ea, iar cunoştinţa v-a îngâmfat, şi din pricina îngâmfării nu vă aplecaţi ca să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu pe pământ cu oamenii.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)