[mariamargareta]

174. Antihristul şi vremea lui (V)

Preoţii şi arhiereii Bisericii, după ce că nu sunt capabili să-L recunoască pe Dumnezeul Pucios care se revarsă în valuri de “Cuvânt” din duhul proorociei liderilor pucioşi, mai sunt şi îngâmfaţi pe deasupra, şi păcălici, căci pe oameni îi păcălesc, pentru că oamenii sunt proşti şi se lasă păcăliţi, iar ei au astfel pe cine păcăli. Ei rămân mari în scaunele lor moi şi pretind că Dumnezeu este cu ei, dar nu sunt în stare să-L arate oamenilor, ci se arată pe sine în haine scumpe de sfinţi (din păcate, nici pucioşii nu sunt mai breji; şi ei pretind că Dumnezeu este cu ei, dar nu L-au arătat niciodată unde este şi cum arată; şi ei se îmbracă în haine albe de sfinţi, dar e o aşa mâncătorie între ei, şi aşa o invidie şi o ură, încât unii au fost la un pas să-şi pună capăt zilelor, iar alţii şi-au luat câmpii fugind de liderii pucioşi cât au văzut cu ochii):
“ O, cine nu-L cunoaşte pe Dumnezeu pe pământ, nu-L cunoaşte nici în cer. Nimic nu este adevărat pe pământ decât Dumnezeu, iar voi nu-L cunoaşteţi pe El. Atunci de ce vă mai îngâmfaţi cu cele ce citiţi şi ziceţi că ştiţi din Scripturi? Iată, vă daţi mai adevăraţi ca Dumnezeu peste oameni, de vreme ce-Mi frângeţi Mie mersul printre ei cu duhul proorociei, şi prin care Dumnezeu este cu oamenii pe pământ. Păi dacă aveţi pe cine păcăli, cum să nu faceţi aceasta, cum să nu vă păstraţi voi pe scaune mari peste oameni, cărora le spuneţi că e cu voi Dumnezeu! Păi dacă Eu sunt cu voi, arătaţi-Mă! Voi însă vă arătaţi pe voi în haină de sfânt, dar cel sfânt este cel ce seamănă cu Mine, nu cu voi pe pământ. “ (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Apoi li se inoculează un sentiment de culpă, bazat pe o confuzie intenţionată: aceea că Hristosul Pucios de astăzi (pe care nimeni nu-L vede şi nu-L cunoaşte şi nu-L aude în afară de unul – doi lideri pucioşi) este respins aidoma Hristosului Biblic, Cel văzut de toate noroadele pe unde a petrecut în trup (or, una este să respingi pe Cineva pe care-L vezi, şi-I vezi şi faptele Lui care-L arată cine este, şi cu totul altceva este să-l respingi pe cineva pe care nimeni nu l-a văzut pentru că stă mereu ascuns în întuneric, dar în numele căruia vorbesc persoane exaltate, trecute prin clinicile psihiatrice şi vindecate, dar care au rămas cu apetitul nestăvilit al poliloghiei):
“ Din marea Mea durere de la voi grăiesc Eu vouă în ziua aceasta când voi pomeniţi în biserici cuvântul Evangheliei Mele cel pentru ziua înfricoşatei judecăţi. O, de multe ori am grăit Eu peste voi prin firul cuvântului Meu de azi, care curge ca râul din gura Mea deasupra celor credincioşi Mie şi venirii Mele cu judecata făpturii. Nu de o zi sau două, nu de puţin timp Mă fac cuvânt în mijlocul neamului român, ci de mai bine de cincizeci de ani stau cu masa Mea de cuvânt şi-Mi hrănesc la ea un popor credincios, care Mă cunoaşte cu inima, aşa cum ucenicii Mei M-au cunoscut acum două mii de ani, când nimeni n-a mai voit să Mă cunoască dintre cei ce stăteau îmbrăcaţi în haina de slujitori ai lui Dumnezeu între oameni atunci. Iată şi acum, aidoma ca atunci, toţi cei din biserică mari peste ea sunt cei ce nu Mă vor cu oamenii pe pământ.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Dar Duhul Pucios nu se lasă intimidat, el este chiar insistent. El pretinde că este Alfa şi Omega. Îi mustră pe arhierei că n-au citit Cartea cea de 7 kg editată de liderii pucioşi în anul 2006 cu titlul “Cuvântul lui Dumnezeu”, căci altminteri L-ar fi descoperit pe Hristos-Pucios ascuns între filele Cărţii, ca pe o floare pusă la presat într-un ierbar. Îi linişteşte, anunţându-i că-i va lăsa să zacă în scaunele lor moi de arhierei. Îi anunţă că a venit ca să-i vindece. Îi demască pe toţi, arătând că de fapt ei cred pe ascuns în “Cuvântul lui Dumnezeu”, dar sunt farisei şi le e ruşine să se recunoască păcătoşi şi învinşi de el, să se dea bătuţi în acest război al nervilor, iar la cârmă să treacă Hristosul Pucios, ca singurul Stăpân al vieţii lor. Îi anunţă că El a păţit ceea ce a păţit de la Adam, iar ei vor păţi ce a păţit Adam:
“ O, vreţi, nu vreţi, credeţi sau nu, Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc vouă din mijlocul poporului Meu cel credincios azi venirii Mele pe pământ în mijlocul neamului român şi vă spun că Eu sunt Alfa şi Omega. Credeţi voi că vă puteţi spăla pe mâini de Mine, dând pe seama omului cuvântul acesta, care curge din gura Mea ca să spele omul de necredinţă şi de deşertăciune şi de goană după vânt? V-am trimis cartea cuvântului Meu cel de cincizeci de ani, dar din pricina îngâmfării minţii voastre nu dă inima din voi să Mă afle în acest cuvânt. N-am venit să vă iau scaunele pe care v-aţi aşezat mari peste sufletele oamenilor, ci am venit să vă vindec de păcat şi de necredinţa cu care daţi să vă acoperiţi păcatele. O, nu că nu aveţi credinţă în cuvântul Meu cel de azi, dar vă este ruşine să vă daţi bătuţi pentru curăţirea păcatelor ca să le iau de peste voi şi pentru ca să am Eu locul cel dintâi la cârma vieţii voastre, lucrare dătătoare de viaţă peste om. O, ceea ce păţesc Eu de la voi, aceasta am păţit de la Adam, care nu M-a voit Stăpân pe Mine peste facerea Mea, ci s-a voit el peste Mine cu scaunul său de domnie, căci cel ce face aşa, acela moare faţă de Dumnezeu, aşa cum a murit Adam.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Apoi li se aruncă în faţă miza care stimulează concurenţa dintre cele două culte aflate în conflict: duhul proorociei, care lipseşte din Biserică, dar în schimb se află din belşug ( e chiar excedentar) în secta de la Pucioasa. Iar pentru că ei alungă acest duh, vor fi pedepsiţi cu biciul osândei necredinţei:
“ O, cât va mai fi să vă înveliţi cu Scriptura Mea care spune că legea şi proorocii au fost până la Ioan? Cât veţi mai alunga de pe pământ duhul proorociei, prin care Dumnezeu este cu oamenii pe pământ? Credeţi voi prin aceasta că veţi scăpa de mânia care vine şi a şi venit peste fiii neascultării, biciuiţi de osânda necredinţei? Uitaţi-vă bine în Scripturi, că tot lângă acel cuvânt găsiţi voi mai departe scris că de la propovăduirea lui Ioan Botezătorul, care M-a arătat lumii la Iordan, împărăţia lui Dumnezeu se ia cu stăruinţă mare numai de către cei ce se silesc pentru ea şi cu credinţă în ea înăuntrul omului credincios ei.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Continuitatea apostolică a preoţilor, primită prin hirotonie, este puternic contestată şi minimizată, sugerându-se existenţa în paralel a unei iluzorii continuităţi din om în om a “duhului proorociei”. Or, nici şfânta Verginica, nici sora ei, lelica Maria, nu au primit duhul proorociei prin delegare sau prin moştenire de la vreunul dintre înaintaşii lor: Numai lelica Mihaela pretinde că l-ar fi primit în taină de la Verginica, cu câteva luni înainte de a muri “şfânta”.
De aceea, se instituie pretenţia ca numai duhul proorociei şi cei ce-l poartă pe el să aibă dreptul de a sta la cârma Bisericii:
“ O, cum vă dă vouă socoteala că Eu nu sunt pe pământ cu oamenii prin duhul proorociei, care este cărarea Mea pe pământ între oameni? Păi dacă Eu nu sunt, voi cum mai sunteţi? Eu cum mai sunt cu voi şi prin voi cum ziceţi voi că sunt prin voi? Ziceţi că sunteţi din unul în altul prin fir apostolic. De ce n-aţi putea zice aşa şi pentru duhul proorociei, care ar fi să fie cârma bisericii, Dumnezeu trup şi cuvânt prin biserică? Au nu ştiţi că este scris: "Vai de cetatea peste care nu este cuvânt de prooroc"? “(Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Apoi se trece la lovituri dure “sub centură”. Preoţii sunt acuzaţi cu acuzaţia mincinoasă că ei ascund intenţionat oamenilor Sfânta Scriptură şi înţelesurile ei şi că se folosesc de interpretarea tendenţioasă şi sincopată a textelor biblice, ca să-şi păstreze scaunele şi să domine ideologic gloatele inepte de credincioşi care nu iubesc calea crucii:
“ O, voi nu vreţi să ştie mulţi Scriptura, ci vreţi să le spuneţi tuturor că ştiţi numai voi, că numai voi aveţi voie să ştiţi, dar măcar s-o luaţi toată drept călăuză, drept adevăr, şi nu numai de ici, de colo să luaţi din ea, după cum vă face vouă trebuinţă ca să vă păstraţi scaunele de domnie peste gloatele depărtate de calea Mea cea cu cruce pentru om, căci trebuie să fie asemenea Mie cel ce vede calea aceasta, şi pe Mine pe ea Păstor cu crucea.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)