[mariamargareta]

174. Antihristul şi vremea lui (VI)

Rromânia este reconfirmată a fi “Ţara Strălucirii”, adică un fel de “Buricul Pământului în bătaia vântului”, ţară de Dumnezeu aleasă încă de la potop, în care se împlinesc toate “proorociile“ sfârşitului (deşi oricât ai căuta, nicăieri prin ea nu vede împlinindu-se ceva mai de soi). Venirea pe pământ a Graiului Pucios, autointitulat Alfa şi Omega, străluceşte în mijlocul acestui neam (dar oamenii par a fi orbi, căci de peste cincizeci de ani nimeni, în afară de adepţii cei fideli, nu vede nimic):
“ Toate proorociile de până la Ioan s-au împlinit întru Mine, şi tot întru Mine se împlinesc şi cele ce Duhul Meu prooroceşte azi. O, Eu n-am fost prooroc şi Învăţător numai acum două mii de ani, ci am rămas cu împărăţia Mea veşnic, şi tot aşa şi cu lucrarea Mea pentru ea, căci ea nu se mai sfârşeşte de atunci, şi Eu dovedesc aceasta şi sunt cu oamenii pe pământ, căci sunt cu cei credincioşi sub cortul Meu cu ei şi sălăşluiesc cu ei şi sunt Dumnezeul lor, precum este proorocit de apostolul Ioan, căruia i-am arătat cum voi fi Eu cu oamenii la sfârşit de timp, Scriptură care se împlineşte acum mai mult decât oricând, şi aceasta pe vatra neamului român, ţara strălucirii, pe care a vestit-o proorocul Daniel pentru sfârşit de timp, iar Eu, Domnul, sunt Alfa şi Omega, şi străluceşte venirea Mea cuvânt pe pământ în mijlocul acestui neam. Amin.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Apoi arhiereii sunt îndemnaţi să verifice pe pielea lor cât de eficientă este o formulă (şi totodată o experienţă) neoprotestantă: să se roage stăruitor, cerând ca Dumnezeu să-i lumineze, până ce vor descoperi singuri adevărul. Iar adevărul descoperit va fi acela că Graiul de la Pucioasa este de la Dumnezeu, şi nu de la oameni, chiar dacă oamenii (liderii pucioşi, mai precis) îl ticluesc la ceas târziu de miez de noapte. Şi cică nu este nici de la diavolul, chiar dacă îi îndeamnă făţiş pe creştini la dezbinare. Iar Dumnezeul Pucios cică vorbeşte astăzi cu ucenicii lui, Mihaela şi Nicuşor, tot aşa cum vorbea şi Hristos cel înviat cu Luca şi Cleopa la Emaus, după ce S-a făcut nevăzut de ei:
“ O, ce bine v-ar fi fost vouă dacă aţi fi voit o clipă să vă întrebaţi curat: cine suflă prin acest izvor de cuvânt de mai bine de cincizeci de ani, şi care nu seacă, ci curge plin de iubire, chemând omul la viaţa împărăţiei cerurilor pe pământ cu oamenii? O, de la cel mai mare de peste voi şi până la cel mai mic de sub voi, stând toţi sub haină de biserică, Eu, Domnul, vă spun aşa: postiţi şi vă rugaţi cu stăruinţă ca să vă descopere Dumnezeu şi să vă dea pricepere din cer, arătându-vă El Duhul Care suflă prin izvorul Meu de cuvânt în zilele acestea în mijlocul neamului român, iar Eu, Domnul, vă voi arăta atunci că Eu sunt, şi că nu este diavolul, şi că nu este omul, şi că Eu sunt cu cei credincioşi, care Mi-au dat locaş cu ei şi Mi-au dat putere să vin şi să împlinesc cu ei Scriptura descoperirii fiilor lui Dumnezeu, precum este scris, şi iată-i pe ei, iar Eu grăind cu ei ca şi cu Luca şi cu Cleopa pe drumul spre Emaus,...” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Preoţii şi arhiereii care încă se încăpăţânează să nu creadă în Dumnezeul Pucios sunt somaţi să dea răspuns întrebării: cine este duhul cel care suflă şi răsuflă la Pucioasa prin scrierile liderilor pucioşi intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu”? Căci el suflă unde voieşte, iar clericii BOR sunt cei îndărătnici, dar îndărătnicia lor îi stimulează lui grăirea:
“...şi Mă las pe masa lor trup şi cuvânt, iar ei Mă împart, şi nu vă puteţi spăla pe mâini înaintea Mea sau a oamenilor că nu sunt Eu acest cuvânt, că nu vi l-am dat ca să Mă cunoaşteţi prin el, iar dacă spuneţi că nu Eu sunt în cuvântul acesta, daţi răspuns cine suflă dacă nu sunt Eu Cel ce suflă prin acest cuvânt, dacă nu e Duhul Meu, Care suflă unde voieşte, nu unde voiţi voi sau unde nu voiţi? O, îndărătnicia voastră Mă face să grăiesc Eu vouă aşa, ...“ (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Apoi vine demascarea îndelung pregătită: antichriştii din BOR sunt chiar slujitorii ei, pentru că ei stau împotrivitori la venirea Hristosului Pucios, Duhul proorociei, Cuvânt meşteşugit sosit pe norii cerului cu sfinţii:
“ Voi, slujitori ai bisericii, cum de n-aţi voit voi să primiţi mângâierea Mea, pe Duhul Sfânt Mângâietorul, Care din al Meu ia şi vesteşte şi învaţă, aşa cum Eu am promis că va veni El şi că prin El voi fi până la sfârşitul timpului cu mângâierea Mea peste cei credincioşi? O, Eu n-am voit, tată, să fiţi voi antichriştii care ca şi cei de acum două mii de ani staţi împotriva venirii Mele cu sfinţii în zeci de mii, precum este scris să vin prin duhul proorociei Eu Însumi!” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Urmează un apel patetic adresat arhiereilor din BOR, care în esenţă sună cam aşa: Nu-i mai invidiaţi pe liderii pucioşi, fraţii voştri! Arhiereul Irineu cel oropsit de fraţii lui arhierei să fie îndată eliberat şi îmbrăţişat cu iubire! Dezlegaţi-l de chin, nu-l mai oropsiţi, nu-l mai acoperiţi în întuneric! Nu lipseşte nici ameninţarea voalată că vor plăti (pe pământ sau în cer, asta rămâne de văzut – în funcţie de felul cum vor reacţiona la acest apel) pentru faptul că i-au furat lui Irineu de sub fund scaunul de arhiereu al Clujului şi l-au dat altuia:
“ O, nu mai fiţi împotriva Mea, şi fiţi pentru Mine, fiilor, şi dovediţi aceasta prin înţelepciune de sus în voi! O, pocăiţi-vă, tată, de acest păcat, pe care-l faceţi faţă de cuvântul Meu cel mângâios de azi, păcat făcut din invidie, fiilor. Curăţiţi din voi păcatul invidiei de frate, curăţiţi-vă de el, căci el a nimicit în voi duhul temerii de Dumnezeu, fiilor. E vremea să îmbrăţişaţi cu iubire pe cel oropsit de voi între voi, pe arhiereul care a fost atins de Duhul Meu ca să înţeleagă el adânc taina cuvântului Meu de azi peste pământ, taină care-Mi pregăteşte ziua venirii Mele cu slavă de îngeri şi cu oştirile de sfinţi şi cu trâmbiţarea cea pentru ridicarea celor ce Mă aşteaptă în morminte ca să vin şi să le deschid lor ziua învierii lor. O, dezlegaţi chinul de pe arhiereul Meu şi daţi-i iubirea voastră, de vreme ce el v-a ascultat şi v-a ales pe voi şi M-a părăsit pe Mine şi pe poporul Meu, iubindu-vă pe voi cu răbdare până la ziua luminării cea de la Duhul Meu pentru cei ce va fi să vadă adevărul Meu în râul cuvântului Meu cel de azi! O, nu-l mai oropsiţi, fiilor, pe cel mic între voi, pe cel atât de micşorat de voi, când el ar putea să sufle peste mulţi harul iubirii Mele pentru cei mântuiţi, căci are duhul simţirii cereşti în el şi este blând şi smerit cu inima şi cu duhul, aşa cum Eu sunt. O, nu-i frumos ce faceţi voi cu el de-l acoperiţi în întuneric. Ce veţi face dacă va fi să plătiţi pe pământ şi în cer rana cea adâncă în care-l ţineţi voi pe el legat şi oropsit de voi, după ce i-aţi luat scaunul de apostol şi l-aţi dat altuia, dându-l pe el deoparte ca pe un osândit, aşa cum au făcut cu Mine arhiereii în vremea aceea? O, Eu plâng în el cu Duhul Meu, căci întrucât lui îi faceţi această oropsire, Mie Îmi faceţi, fiilor. “ (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)