[mariamargareta]

174. Antihristul şi vremea lui (VII)

Arhiereul Irineu este apoi asemănat cu Hristos cel nedreptăţit şi chinuit, sau cu Iosif cel invidiat şi vândut de fraţii săi. Li se mai impută arhiereilor din BOR că i-au furat cârja lui Irineu şi i-au făcut-o cadou lui Anania, iar apoi pe Irineu l-au băgat la întuneric, fără haină şi fără cămaşă şi fără turmă şi fără casă, şi l-au îmbolnăvit de tristeţe:
“Iată, Mie Mi-aţi făcut voi ceea ce aţi făcut arhiereului Meu cel dintre voi, fratelui vostru, fiilor. O, l-aţi nedreptăţit ca nişte drepţi, şi n-aţi fost drepţi cu el, tată. O, n-aţi fost drepţi, căci omul este păcătos. L-aţi lăsat pe el flămând şi însetat de iubirea voastră şi de lucrul lui de apostol al Meu. L-aţi lăsat fără haină slăvită şi aţi dat-o altuia, şi pentru cămaşa lui aţi tras sorţi, şi l-aţi lăsat fără casă, fără turmă, tată, şi l-aţi lăsat întristat şi bolnav de tristeţe şi l-aţi închis sub vină şi n-aţi cercetat pricina lui, că n-aţi voit aceasta, şi toate acestea Mie Mi le-aţi făcut, precum este scris de cel ce face aşa unuia dintre cei prea mici ai Mei. O, cum vor ajunge la Mine cei ce i-au luat lui din mână cârja de păstor şi au dat-o altora? Au părăsit atunci temerea de Dumnezeu cei ce l-au băgat pe el la întuneric şi sub vină fără să fie cercetare făcută, precum este scris să lucreze biserica. Au judecat toţi de la depărtare şi din zvonuri şi din invidia care vine de la dorul de mărire, aşa cum M-au judecat pe Mine acum două mii de ani mai-marii poporului Israel, care şi-au folosit puterea şi rangul lor împotriva Mea, netemându-se ei de acest păcat.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Deşi mişcarea schismatică a iluzioniştilor pucioşi era de ani buni pregătită şi era în faşă, (ea desfăşurându-se exploziv şi fără scrupule abia după anul 1993, an al eşecului pucioşilor de a-l infiltra pe arhiereul Irineu al B.O.R. în structurile lor interne, cu scopul de a le aduce lor legitimitate) , acum se pretinde că în orice caz nu s-ar fi ajuns la aşa ceva. Dar, dacă se pretinde că nu s-ar fi rupt biserica în două atunci, la Sinodul din ianuarie 1993, de ce s-a mai rupt totuşi, îndată după aceea? Căci a rămas pe mai departe şi biserica tradiţională şi majoritară B.O.R., dar a apărut şi Biserica schismatică şi meschină numită “Noul Ierusalim”. Această mişcare sectară iluzionistă şi centrifugă sare acum în sus cu arţag şi ponegreşte biserica B.O.R., spunând despre ea că “a pus obroc luminii” şi că pe fruntea ei stă păcatul şi slava de la oameni:
“ O, nu s-ar fi rupt biserica în două prin lucrarea Mea lângă arhiereul Meu cel dintre voi, aşa cum s-a zvonit atunci peste tot prin judecată strâmbă asupra lucrării cuvântului Meu şi prin apăsarea cea asupra arhiereului Meu, ci s-ar fi mărit cu slavă cerească biserica neamului român şi mulţi ar fi luat calea slavei vieţii şi a sfinţeniei, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul, precum este scris, dar toţi s-au temut că-şi vor putea schimba viaţa în bine şi n-au voit aceasta, căci au iubit păcatul şi slava de la oameni mai mult decât slava cea de la Dumnezeu şi s-au aşezat să pună obroc luminii şi au făcut acest păcat, şi stă păcatul acesta şi azi pe fruntea bisericii neamului român, neam care a avut prin vremi slavă prin biruinţă asupra diavolului şi nu asupra lui Dumnezeu, precum şi-a lucrat el azi peste el Scriptura lepădării de credinţă, cum nimeni n-a bănuit că acest păcat au săvârşit cei ce au dat cu pietre în candela cu untdelemn a cuvântului Meu Mângâietorul, cuvântul Meu cel de azi.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Consecutiv (şi, în aparenţă, paradoxal) se propune şi o soluţie conciliantă, de îngropare a securii războiului dintre cele două biserici, dar cu o singură condiţie: ca arhiereii ortodocşi să-l primească pe Tăticul Pucios ca Mijlocitor şi să i se închine lui. Şi li se mai promite că nimic nu li se cere, nimic nu li se ia, doar li se dă. Li se dă putere să se facă plăcuţii lui, printr-o deplină închinare:
“O, vă chem la împăcare, tată, căci Tatăl este în Mine când grăiesc, iar Eu şi cu Tatăl Una suntem, şi Mă aveţi Mijlocitor la Tatăl, dacă voiţi. Eu caut să vă desfac vederea şi înţelegerea şi să-Mi daţi primire, ca şi Eu să vă dau vouă în locaşurile Tatălui Meu. Nimic nu vă cer, nimic nu vă iau, ba vă dau iubirea Mea şi vă dau slava Mea şi vă dau putere să vă faceţi plăcuţii Mei, căci fără Mine e tot mai greu, tot mai dureros pe pământ pentru om, că pe pământ vine împotriva omului tot ce el a lucrat fără Dumnezeu în lucrarea sa, uitând el că planurile Mele nu sunt ca planurile lui.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Apoi, Graiul Pucios le reaminteşte arhiereilor ortodocşi şansa pe care le-a oferit-o ca să se facă fiii lui:
“ Am grăit vouă, celor ce staţi sub nume de slujitori de biserică a neamului român. V-am grăit părinteşte, iar primirea sau neprimirea voastră vă va dovedi încă o dată pe voi da sau nu fii ai lui Dumnezeu, căci fiii sunt cei ce cred ascultând, cei ce iubesc ascultând şi ascultă iubind.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
La sfârşit se reafirmă mărturisirea că la Pucioasa Iisus Hristos n-a venit în trup, ci în duh. Aceasta însă n-ar trebui să ne mire, căci “...mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; acesta este amăgitorul şi antihristul” (Ioan 1,7). Arhiereii sunt chemaţi la credinţă în acest duh de la Pucioasa şi sunt anunţaţi solemn că mai au o şansă, deoarece Judecata încă n-a venit (deşi, după cum am văzut mai înainte, cu alte ocazii se spunea că ea a început de mult):
“ Fiţi credincioşi! Duhul Meu este Duhul Tatălui, iar Duhul Tatălui este Duhul Meu şi am grăit vouă în Duhul Sfânt în zi de pomenire a Evangheliei înfricoşatei judecăţi, când Eu voi veni cu ziua Mea întru mărire, cu toţi sfinţii şi îngerii şi voi şedea pe jeţul dreptăţii şi voi despărţi pe unii de alţii oamenii şi neamurile, [...] Eu sunt Alfa şi Omega [...].”(Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)