Si eu mi-am pierdut parintii, zic eu mult prea devreme si nu-mi pot reveni.
De parinti avem nevoie toata viata si este greu sa te desparti indiferent la ce varsta.
Pe tata l-am pierdut chiar de doua ori si este mult mai greu:
- o data in frageda copilarie, cand n-am mai trait cu el, si de f.curand l-am pierdut definitiv, prin deces (abia ne reunisem).
Traumele astea lasa urme adanci in sufletul nostru.
Parintii ne fac si mult bine, dar mai si gresesc...si trebuie sa le ducem asa cum vin si sa-i iertam.
Majoritatea problemelor psihice apar din copilarie, de la parinti si educatie, dar si de la pierderea lor.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
|