"In timp vei constata ca nu ingustimea conteaza , ci inaintarea "
De acord cu tine cristi.Aceasta e o metoda buna de a nu vedea cat de ingust e drumul,anume sa mergi.
E la fel ca la munte .De exemplu esti pe Caraiman si te uiti la vf Omul.Ti se pare un perete drept,si imposibil de escaladat .Dar cand esti pe acel drum ,nu ti se mai pare asa abrupt.Poteca ,chiar daca are jumate de metru,si in dreapta ta e haul cel adanc,te tine pe ea,si iti calauzeste pasii.Atata vreme cat nu stai sa privesti in jos,si mergi,organismul e pregatit sa lupte,sa invinga,nu sa se lamenteze.
Si eu la fel,cand mintea imi rataceste,simt nevoia de fapte concrete:de mers la biserica,de rugaciune,de spovedanie si impartasanie,si poate un pic de abtinere de la rau in relatiile cu ceilalti . Aceasta e poteca care ne usureaza urcusul.
|