Sunt intru totul de acord cu tine. De multe ori gasim o mie de motive sa cartim atunci cand e vorba sa facem un bine (astazi s-a citit la Sf Evanghelie despre vindecarea bolnavului cu mana uscata, intr-o zi de sabat, unde la fel erau destui care sa spuna ca NU TREBUIE!). Eu zic ca nu trebuie pierdut niciodata prilejul sa ne rugam pentru cei stapaniti de patimi, pentru ca este singurul ajutor pe care-l pot ei primi. Cine sa-i ajute, fiindca ei singuri oricum n-o pot face decat daca le ingaduie Dumnezeu sa constientizeze pericolul. Inteleg daca este mahomedan, buddist, hindus, etc, dar crestin botezat in numele Lui Hristos, cred ca e vorba numai de interpretarea acelora care-L blamau odinioara pe insusi Mantuitor... Ce e mai lesne, sa-l vezi pe om ca sufera, sau sa-i spui: "Ia-ti patul tau si umbla?" Amintiti-va acest lucru de cate ori considerati ca e nedrept da faci o fapta buna! Dumnezeu e UNUL. Mantuitorul este al crestinilor, fie ei ortodocsi, greco-catolici sau catolici! Chiar astazi am vorbit cu Parintele-duhovnic daca e pacat ca-l adaug in pomelnic pe cel care mi-a salvat viata cu ani in urma si care este catolic. Iar el m-a intrebat cum il cheama si ca in cazul in care voi uita eu vreodata sa-l trec, il va numi el din oficiu!... Ei, asta inteleg eu sa fii un bun crestin!