Citat:
În prealabil postat de anonimaf
nu mai simt nimic...nu mai vreau nimic, nu mai vreau sa-l mai vad, nu mai vreau sa-l privesc in ochi..sa aud ca-i pare rau. ma simt vinovata, nu am cu cine sa vb, parintii lui au aflat dar ce pot face? parintilor mei nu le voi spune...nu le pot umbri batranetile cu asa sufeinta, nu vreau sa-i dezamagesc..
pe Dumnezeu il simt departe...si nu pot sa ma abtin sa nu ma razvratesc, sa nu-L intreb de ce?
ma gandesc sa divortez...dar nu pot, il iubesc totusi...
dar nu mai am puterea sa o iau de la capat, si ma intreb daca mai are rost...
|
Si eu daca privesc la vecini, observ ca ei se bucura de faptul ca au parintii in viata. Eu daca nu mai am tatal, ar trebui sa-i cer socoteala lui Dumnezeu pentru asta? Ar trebui sa-i intorc spatele? Cu siguranta ca nu. Dumnezeu revarsa neincetat daruri peste noi si cat de orbi suntem!
Asa ca nu este cazul sa te razvratesti.
Sotul tau nu trebuie incurajat in ceea ce face. Daca va continua asa, vei avea toate sansele sa stai cu chirie sau sa nu-ti mai gasesti unele lucruri. Trebuie trezit.